GLASUL PUTNEI

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

Români, ce v-ați durat din geți

și carpi, din tirageți, ființa,

în sfânta și româna limbă,

nu v-auziți fiicele voastre,

jelind din Nistru și din Tisa,

din Ceremuș, Vaser și Istrul…?

*

Cât ele-n grai român vă plâng,

veniți la mine, lângă Ștefan

și-mi trageți clopotele sfinte!

Ele-or rosti la cer, din Putna,

de-un mare neam cu ideal român…!

*

Voi moldoveni, vlahi, transilvani-

români de sânge, limbă, glie-,

Veniți la Putna, lângă Ștefan,

vă chem la el cu glasu-mi cristic,

să-mi trageți clopotele sfinte,

să vă sfințiți cu al lui har…!

*

Acum cât glasul lor mai cântă,

Veniți, dar, toți, striviți tăcerea

de ger pe un străbun pământ…!

Din vrerea Putnei, o Moldovă

vă vrea în pază-i la hotar…!

*

Chemați-le-n română limbă

și-n glasul clopotelor sfinte

din Ceremuș, până la Istrul,

din Tisa, Mara, pân-la Nistrul,

le adunați de-un neam, o limbă,

cum vă îndeamnă Cantemir-…!!

*

S-audă cei orbi că românii-

din început, stăpâni pe locuri,

sunt daci și demni de-al lor trecut…!

Voi, Decebal, Corvin, Mihai,

că știți și-acum ce-I de făcut,

*

Vă chem la Putna, lângă Ștefan,

la pieptul țării să le strângeți,

pe toate- ale voastre fiice-

române-n sânge și în limbă-,

auguste-n românesc triumf...!

Poem pe care l-am înscris în Hrisovul mănăstirii Putna, în anul 1991