2. REVERBERAŢIILE COPILĂRIEI
Autor: Gheorghe
Apetroae
Cred că clipele
copilăriei îți dimensionează conştiinţa,
îți reverberează în
existență și îți edifică destinul...G.Ap.
*
Privelişti, de braţul
zorilor prinse
farmec copilăriei-
izvoare de vise-,
prin floarea fiinţei
îţi curg primenite
şi le asculţi: Te
aleargă Munții Stânişoarei
în soare, la vârfuri
stropite pe zare;
Moişa şi Suha,
răsfrânte de poale,
prin hora lor să treci
copil la Slătioare…!
*
Te strigă: prin susur pârâul
de munte,
de maluri prăbuşit în
recele cristal,
la meandre adânci,
umbrite de sălcii
cu pletele despletite
de undele repezi
și-n freamăt arinii,
cireşii şi mălinii
pe coasta înverzită şi
lunca de flori,
la primăveri și veri,
te cheamă înapoi…!
*
Acum, Casiopeea-ți
păstorește din Pegas,
casa între livezile ce-i
râd sub povară,
pe plopii piramidali,
înt-un brâu la izvor,
și pe molizii prinşi
de cer, părinţii
tăi pe- aleea-acum
pustie-n strajă,
în rătăciri de lut,
îndrăgostiţi de zări…!
*
Soarele Lyrei îți
cântă iarăși dorul
în miezul nopților de
vară, iar cerul
din tine, frumoasa
Vega în strălucire…!
În Scorpie, cu-mbujorata
Antares,
descântă inefabile
lumi din fragede vremi,
păsări în primăveri
colorate,senine...!
*
De Stânişoara şi cerul
Bucovinei
porţi sufletul, prin
zilele din veri, fiorul…!
Boroaia ta-maternă:
vis fericit
şi împlinit pe zare
cea mai iubită floare,
îţi înţelege dorul…!
Să o revezi senin,
azurul să i-l canţi și s-o admiri,
mireasa noilor culori
îţi râde de copil…!
*
Când păstoreai verdura
cu florile de crin
şi salutai din vad
pădurile de brazi
iar hăt prin munți pe
potecile adînci,
repezite de stânci
spre însorite poieni,
te strecurai
zburdalnic, cum Șarpele pe cer,
prin pasul de joc al
fraţilor tăi…!
*
La raiul vieţii tale
oricând vei reveni,
să frângi plaiul de
cer şi să-ţi asculţi... izvorul...izvorul!
Fălticeni, 1963
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu