CÂNTECUL PATRIEI UNITE (1)
Autor: Gheorghe
Apetroae d.l.B.
*
Patriei, Istoria: -
cupolă de rubin-
e leagăn dacic
trainic și sfânt
și cântec de arbore
întins peste neam,
în veacuri cântat, cu glorii hăruit;
e firea poporului
Român în vecie întregit!
*
Istoria: – pajura ce-i
poartă în aripi,
izvoarele în culori de
sânge, pâine şi cer,
în zboru-I pe zările cu
trezii de dor;
e credința curată
în obârșii
și iubirea de limbă,
de nobila glie;
e lumina din Cartea
Unirii!
*
Istoria:- arcul carpatin- vânjos al Patriei
cu coarda-i sarmică,
getuză,
întinsă-n lungi săgeți,
în seama
marilor bărbați, de atunci trimise,
să tot alunge hoardele
străine,
însângerând în glorii luptele lor crunte!
*
E arcu-ntins al
dacilor străbuni
și cel al fiicelor-
stelarelor surori auguste,
cu coarda-n neam
strâns împletită
de veacuri, lacrimând
săgeți
în curcubeu, din
Dunăre și Nistrul…
E-al Daciei (Felix)-
costelații de suflet!
*
E un arc întins istoric:
de Tisa și de Nistrul,
de Mara și Moldova,
peste Maramureș,
între Siret și Ceremuș
și Istrul,
e arcul Bucovinei
și-al Moldovei sfinte,
al celor două
diamante, smulse
din seama lui Ștefan, din stema demiurgă...
*
Române sunt în sânge toate și române-n limbă…
E-al mamei voastre, al Daciei bătrâne,
viind etern în stânca
zidurilor de cetăți
și-n trunchiuri groase
de Eroi, celeste-n
rădăcina lor din
ancestrale vremi!
*
E arcu-ntins în
Libertate și Unire:
un cer- un nobil arc- săgeată-adânc în zări daco-române!
LA GRĂDIȘTEA SARMISEGETUZA (2)
Autor:
Gheorghe Apetroae d.l.B.
Stelare vi-s cetăţile,
în slavă și dacice în stirpe,
călcate des de naţii
crude, fără „hat„ şi cântec…
Străbunii vă înalţă-n
rang cu-o moştenirea sacră
iar Clopotiva-Grădişte
vi-i semnul de răscruce!
*
Și azi, în marmore de
coloanade stau veghe regii
poporului de daci pe
stânca traco-getă,
din cei de-
atunci, în moţi şi-n basarabi, români
tot arcuiesc zalmoxian
al Daciei pământ...!
*
Cu har au răsărit în grai
din carpi, getuzi și sarmi
Românii, care cresc
vânjoşi din seva sfântă- dacă,
cu braţele în Tisa şi
în Nistrul, cu trupul din Ardeal,
înalţă țara-n cer
din sciţi şi din bastarni, din neam!
*
Goruni cu
rădăcinile-mpletind un strămoşesc hotar,
cu rost la bolta Ţării
Mari, de colonade sfinte…
Ei cresc pe arc stelar
de carpi, durând și-azi România
pe geana mândrei sale
zări, din Sarmisa-Regia!
*
Șiroaiele de lacrimi vi
le seacă regii, voievozii, prin Unire:
Ei: Decebal și Glad, Mircea și Vlad, Corvin, Ştefan, Mihai și ALexandru...
Toți și-au crescut trunchiu-n cetăți, să neclintească-n fire
pa Dacia cea Mare, cu
voi în nemurire…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu