COELI MANUS
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Să te admir din clarul turnului de-aici pe tine Coeli manus,
perdelele de opal ți le feresc oglinzii,
iar în oglinda ta de grații
mă uit păgân și îți vorbesc prin semne de
lumină și azur…!
*
Tăria flăcării pe care-o porți cu limpezimi de- abis
mi-a renăscut cuprinsul florilor și întregirii…
La fiecare pipăit al cărnii ce-ți desfac,
o rază să te culc în patul rece-al închinării,
stai duhul cu albastre torțe, să-mi asculți
dorința numai de iubire…!
*
Necredincios, vrăjit de forța ta, mă scol
și urmele din semne ți le-adulmec…
A smirnă și pământ miroși…!
Să-ți concertez aceeași rugă crudă, în nopțile de-amor
adun soboarele de îngeri, toate câte sunt în cer,
să le asculți, de îngeri să te-ndrăgostesc…!
*
Și știu că tu de sărbători, plăceri mai mari decât să te sărut
nu poți să-mi spovedești…
În agonii, cuvântul ți-l rostești prin alte voci,
iar mugurii de caină ce-mi plesnesc pe firave tulpini de oase,
tu mi-i hrănești cu stârvul stelelor de primăvară sfântă…!
Cu brațele deschise spre adânc, un cerc de nemurire-mbrățișezi!
*
Tu, turnul cel imens de logos și triumf poți să-nțelegi
că între noi e ultimă-ntâlnire rece din altarul mut…!
Sibiu, 1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu