Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Lui, îi apare în cale nechemată, Ea, o nouă ispită
și îl cuprinde cu brațele- i de adânci ne-nţelesuri,
atunci când pe irişii gândului lui, reaprinse,
petrec libere spre neînceput, hematice taine
într-un răsfăţ faustic, al nopţii valpurgice...!
*
Ea, îi pregătește prologul - visul Margaretei -;
simţul i-l testează, dezvelindu –I, Ei,
câte una, formele libere și, în marş nupţial,
în oglinzile de opal- cristal, ea îi arătă, câte puțin,
din chipul angelic, doar surâsul… ireal…!
*
Însăși Ea - și zidește în El, dorința de nemargini...!
El începe să caute adâncimile, cu setea magului
iubitor de implozii astrale, doar stelele siderale
își pun petalele violete astrofilii pe fruntea lui,
mărirea, spre a - i pregăti, ispitei, amvonul albastru…!
*
Ea, îi desprinde ușor, cu cântecu-i mut, sufletul,
cu simfonii de Haydn: armonia rozelor albe-carmine
pe bolțile reci de grelele lui neliniști, în ritmuri...!
În concertul Unirii și El, cântând la pianul stelar,
asculta, în Ea, din “Aida, Marşul triumfal”…!
*
Din amvonul ceresc, El îi admira umbletul…!
Ea - i îndepărtează de suflet, cândva fierbinte, trupul
şi i- l plimbă pe Calea Novei reci, din „Cygnus”...!
În loc de cruce, îi pironește privirea- n cuvinte:
tainele din imperiul iubirii: arcul lui Artemis…?!
*
Din clarul mileric al Selenei în magnetice rotiri,
El nu dovedește culesul anemonelor albe târzii:
fulgerele criso - berile în iureșul sângelui -
peisajele andaluze de pe irișii cuvintelor ei:
astrele roz- albe și efemeride, toate înflorite pe Hău…!
*
Da! Abstrage din buchetul stelar, doar „Lebăda”, El:
ispita iubirilor reînflorite și înghețate în cer!
Sibiu, 05.12.1995
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu