SURGHIUN SIDERAL
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Când adâncurile udă cu lacrimile clipelor, în ametist, cerul
şi buzele sărate ale mării sidefate, de furii cuprinse,
e mângâiată de Silful în adieri, seara, cum pe obrajii Lunei...!
*
Din bolţile brumate de absint amnarul razei scânteie
în turcoazul mării şi în cântecul de briză, înserările...!
Pe ţărmul de dacit - melanian, în sideralele reverii,
cu toge albastre și cu plăceri adamice, zeii își acoperă zările..!
*
Înverzită e faleza de platanii roiali, de zinii şi irişi;
e un incendiu de corole pe ţărm şi în pojarul luminii
nisipul, împânzit în scoicile spirale, își înfiripă neînceputul…!
La neritice locuri, în repetat avatar, te cheamă abisuri...!
*
Pe ţărmul înflorit de Alysum şi de juna Silene (acaulis),
din valuri de topaz şi argint, muzele ies și te privesc…
La gât poartă salbe de spumă și din viola mării îți cântă…!
Vrerile ți le sorbi pelagice din pocalul stibinic al serii…!
*
Așa cum la Tomis, Ovidiu, împlinându-şi surghiunul,
tot mai nefericit, sporește geniul vestal al Salmonei,
copilei lui Thetis, prinţesei de Pont Euxin, în veșmânt citrin...!
Cu frica despărţirii de cerul adamic îți înobileză chinul...!
*
Precum Achelous din Pind, din izvorul iubit de Sirene,
revarsă generozitatea- ploaia de stele în valuri-,
nimfelor tolănite-n nisipul fierbinte-al Ionei, iubite de Oniris…!
În deliruri vergine, faunii îşi varsă paternitatea în ele…!
*
Aici, siderale, în pontice ritmuri trec captive toate stelele:
flori ale bolţii aprinse-mpânzite pe ţărm, mici și roșii Selene
cu limbile scoase- carene azurii- fierbinţi, zadarnic cântă
geodicului ţărm... Valuri lazure îți viiază balsamuri...!
Costineşti, (tabăra studenţească), 1967, Text recurrent, 2025
