joi, 3 iulie 2025

Literatura: GÂNDUL SUB ZODIA LUI IULIE Autor:Gheorghe Apetroae dlB

 




GÂNDUL SUB ZODIA LUI IULIE

Autor:Gheorghe Apetroae dlB

*

- Ți-ai trimis gândul pe calea umedului amurg,

lângă sufletul sfârtecat și rămas nevindecat,

în el pătruns, de golul crescut al pământului…!

În limpeziri cristale, pe liticul rece adânc,

îl vezi un recif, ultimul știut și intens luminat

de privirea astrelor, în eternă, adâncă cădere…!

*

Știi să-l alinţi și să-i furi ecstatică aura pelagică,

din mare, cum acea privire rece, în risipire, a Lunei,

acelei ce te-ncântă cu neantul,când răsare,

aproape dezvelită de braţele cerului gârbov:

de căruntul care pipăie sânii de gemă ai stâncilor,

conici și încrescuți, în milerice reaprinse flăcări...!

*

E timpul opririi gândului: columbă la marginea

sinelui nevăzutului din marea cursă a viselor,

în zborul celor ce odihnesc în iubirea de înalţimi:

aripi solare deschise Selenei pe auriile larguri

și ochii înscânteind azurul, în iureșul gândului:

vulturul ce îți sfâșie cerul din tine-n nefrică,

*

Ce își înfinge clonțul în inima ta de înger părăsit,

sfârtecând-o ca pe o zare ceruită de fulgere...!

Bucăţile-i stibinice sângerează zării lumina zorilor…!

În sărutul Berenicei, ideile, multe, le înfierbânți,

ascunzându-le cosiță sub călcâiele zodiei tale,

în nisipul din marea-ți cuprinsă de gând și nelinişti...!

*

Ți-ai plumbuit gândul tău și-n chipul oaselor-

gândul descărnat de nefirescul carnal al luminii…!

Miezul lui e în măduva- cuprins al zodiei tale:-

idol al sufletului-gândul înfrigurat și bolnav,

să-ți crească pustiite, în lupta pierdută, umbrele

din facere: osemintele-ți drepte în cuvinte…!

*

Plâng în rune cioplite, lâncede și zac în irugă

verdurile mereu înflorite…, ascunse-n ele, clipele...!

Văzutul îl împarţi la cei ce ce revin din nevăzut…!

De orice taină vindecată prin cuget, e iubirea

în care ai crezut atunci și acum, e doar un gând:

neînceputul iubirilor sincere în falsul surâs …!?

*

Ți-alunecă din tidvă gândul-nisip și-ți zuruie în lut,

în susurul izvoarelor cu clocotul de irişi ai bolții;

gânduri obscure-ți rostesc adâncul semnelor morții:

canonul etern, în derâs: gândul-păcat nemărturisit…!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu