Autor Gheorghe Apetroae dlB
*
Numai în edenul păsărilor nude și fără aripi
decăzut din zbor, agonic, debil și magnetic,
aproape sugrumat de plasa verii
paianjenilor, urzită cu flăcări de sânge;
în târâș, ignoră căderea clipelor cosmice...!
*
Razele edenice golaşe izvorăsc răstignite în
lumini din ferestrele catedralelor și ispitesc
pe îngerii, în care crezi, păzind misterele
maternităţilor libere de lumină, devenite
neîncăpătoare mamelor-eve înșelătoare
ce dezvelesc copiilor, adamice, tainele...!
*
Genele subțiri ale pruncilor își picură razele
în paradisul adamic în șiroiri proaspete-
lacrimi de sânge în revărsări calde și nude;
limpeziri de dureri- îmbrăcate-n cuvinte-
limbajul meristemic-duhul mirific matern
și vulcanic al cobrei prinsă-n neluptă…!
*
Tot în cuvinte alese, stăruiesc ploile calde,
lungi şi dese, de iulie, cu fluturii verii
căzute în trâmbe crisale, în décor apollinic…;
rodosie, trasă peste cer, e pânza de flăcări,
cea hăruită cu duhul sacru al ispitei...!
Și prea ciuruit e fructul din pomul oprit-,
de omida vechiului păcat visceral, în Eden…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu