FILOSOFIA TRECERII
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Cu zilele ce cresc în revederi
ai înțeles că ochii ei
aprinși de omenesc-
cu trecere pe zările de foc-,
în adieri și hohote de vânt,
magia fiecărui gând-,
se potolesc în valurile mării
de adânci cuvinte…!
*
Că e firesc
sub rodii, prin zăpezi de flori,
lumina ei, în trecere, să-i porti,
tacerea sa-i dezlegi,
de vreme s-o desbraci
și-n duhu-isă-i acoperi
tot ce-și arată pur și sfânt,
cu cel mai lung vesmânt
din dimineaţa stelelor...!
*
Venust al primei voluptati,
corolele să i le-aduni
flori albe-rodosii de amintiri,
în trecere, să o admiri, revii …,
i- aşterni în crini fiori,
ninsori si armonii, pe țarmul
cerului de treceri troienit,
smaralde valuri de mister,
zori sidefii, pe tot ce-i ne-nceput…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu