ANOTIMPUL MIRACULOASELOR
COMBUSTII - SURGHIUN SIDERAL
Autor:Gheorghe
Apetroae dlB.,Sibiu
***
Când
adâncuri îneacă cu lacrima clipei cerul în ametist
şi
buzele de sidef, sărate, ale mării de furii cuprinsă,
ating
în sine celestul, se rostogolesc pe faţa lui Ovidiu crise valuri…,
Silful,
în adieri, le mângâie, cum stelele obrajii
Lunii…
La
Tomis, pe ţărmul de dacit- melanian, în siderale reverii,
din
amnarul crepuscular talazurile scânteie bolta absinthă…
În
turcoazul mării, pe cântecul austru de briză al serii…,
zeii,
în toge albastre și-n plăceri adamice, strămută serii răsăritul...
***
Înverzită
e faleza de platanii roiali, înflorită de zinii şi irişi…;
e
un incendiu barbar de corole pe ţărm şi în pojarul luminii
nisipul
împietrit în scoici: cristale-spirale din început
în
repetat avatar pe neritice locuri îl cheamă pe Ovidiu la dans cu abisul...
***
Când
Tu, la Tomis, împarți cu Ovidiu, de
milenii surghiunul,
și
geniul i-l sporești cu cuvântul tău vestal al Sulmonei;
și
îi dăruiești lui Thetis-, prinţesei tale și-a lui veșmânt smarald,
de
întâlnirea voastră, cerul adamic și tristețile în sălbatice ritmuri,
***
Din
valurile de topaz şi argint, muzele ies pe rând și vă privesc;
la
gât au salbe de spumă și vă cântă solar din viola mării…;
pe
ţărmul înflorit de Alysum şi de juna Silene (acaulis):
vrerile
lor pelagice le sorbiți amândoi din pocalul stibinic al serii …,
***
precum
Achelous din Pind, bând din izvorul plin cântat de Sirene…,
generozitatea
v-o reversată paternă mării în talazul turcoaz,
nimfelor
tolănite pe nisipul fierbinte-al Ionei, fecunde,
când
în deliruri vergine, faunilor, dansându-le, le acceptă paternul…
***
La
Tomis, și tu exilat, în surghiun sidereal ajuns, l-ai trezit pe Ovidiu,
îi
culegi stele-sirene- flori ale bolţii captive, de tine aprinse
în
dezmierdări selenice și îi declami elegiile pe buzele Falezei Casino,
”Ars
amatoria” și „Tristele”, valuri lazure să vieze-n cer balsamuri...!
Constanța
(tabăra studenţească de la Costinești), 1967
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu