LUMEA MIRABILIS-SUBIACENȚE-TIMP ÎN IMAGINI

 

LUMEA MIRABILIS - SUBIACENȚE- TIMP ÎN IMAGINI
Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu
*

În verile fierbinți, petreceai aici,

când fulgere- cobre, încolăciți
se descolăceau și se revărsau-

corăbii arcuite plutitoare-în jasp,
de pe fruntea-n Neant a cerului,
tot brăzdând-o în adânc,
și se ascundeau în gravitație,ucigași,

șerpuind prin zăvoiul tău

cu mesteceni, sălcii și- arini,

printre cireşii și mălinii liliechii,
prin iarba înaltă, udă și crudă,
sub pleoapele verzi-sidefii
ale luncii cu gențiene și câmpului

cu chrisantheme,
în carnavalul de început cu cerul…,

în Susenii Moișii din Boroaia Sucevei...
*
Primordiului meristemic al firii,
i-ai oferit cruzimile trecerii
pe imnul brazilor înalți flagelați

de un freamăt prelung, aici,

când, în verile cu zile toride,
după ploile repezi de iulie,
din ”ele”, în psalmice furtuni
coborai la rugă pădurea;
albastră era și stropită de neguri
acasă,în memoria începutului…!
Așa, până când, supusă în sine-i,

bolta se golea în furtună
de zbuciumul norilor alunii
în febra stellară a erelor…
*
Volburi mari în oglinzi luminau,

aici, din cea mai pură lumină;
memorau cu geometrii sinistre

și hăruiau cu simțire ecoul

primului duh al pădurii albastre…
Buştenii de brad, lungi memoriei
și unşi cu myrrth și smirn,
amirosind a stele-lut și răşini,
alergați în puhoaie-stihii,
urlau sinistru pe vale-n de-vreme,
pe greabănul undelor repezi-
umerii salmaștri de început
ai văii- sihaștri cuprinși de blesteme…
*
Casa - arhipelagul memoriei,
plopii piramidali cu soț- tremoli

și povara de rod a livezii,

lângă izvorul copilăriei,
îți albeau credinţa trecerii,
când din înălțimea crestelor  
admirai cum cugetul vulcanic

al nisipului marin se deșerta

fluviu, mâlind florile-n lunci

și-ți sporea în mâhniri trecute
pe poarta de ere a memoriei…
De atunci, aici tot mai revii
să-ți răsfeți trăirile din început,

să alungi din amiezi și să-mblânzești

chipul lor sălbatic: furtunile verii…
*
Din prima geană a răsăritului

cu memoria iubirii începutului,
de atunci desprinzi aici clipele-
timpul și lumina din rădăcini;

spre a le servi veciei, materie;
le deschizi ferestrele mirabile

înspre absolut…
De atunci tot alergi și păstorești

la rădăcini- memoria poemelor

scrise cu rost,

în marchiza paternă, verile:
lire sirenice cu care ai cântat

și cânți locului tău

imnele serilor de Siena, lungi …

*

De atunci, din oriunde, în oricând revii

să aduni

de sub pleoapa galactică a nopților verii,
în pologi mari, stelele…!

Moișa-Suseni, 8 iulie, 1966 -

text cu recurență în anul 1984.