Literatura, Pășind lumina lor, Labiș, Gheorghe Apetroae, Sibiu

PĂŞIND LUMINA LOR Gheorghe Apetroae, Sibiu Aşa te-am cunoscut pe tine, Labiş… Era pe când curgea din tremolite creste, în hoinăreli, rupând din clipă-ți duhuri, șuvoiul firii unei lumi în șiroiri celeste - sudori cu iz de vâsc şi mosc pe cetini din luminări pe-alama feţelor agreste... Atunci cu ochii tăi lazuri - ai pietrei reci- în ametistul cris al stâncilor deschişi, de glasul cerului senin, în el aprinşi te desfătai cu largi poieni întinse-n arce, dansând pe cer adamic cu dorite Parce!... Tot tu, sub brazii pe obârşii – sphinxi- de vânturi retezaţi și-n steiuri prăbușiți, sub lungi și repezi prăvăliri - năluce zăceai de mila lor în poldul din uluce pe- adânc căzut cu ei, sub Taliana Cruce … Păşeai ușor lumina-n zorii reci astrofilii şi răscoleai din Obcinile Mari, nelinişti în flăcări îngerii, le împărțeai regrete și bătuceai pe-naltul plai, însângerând stelare trepte spre - abisale tăinuite vetre!... Erai acolo unde zeii-mpărățeau pe codrii Suhei și-îţi cuvântau idei din înfoşnirea frunzei... izvoarele-ţi cântau, gândind cu simţ ales şi stele gallopai pe gruiuri boracii, cântând pe pajiştile-n anatas, cu glas de ne-nceputuri!... Copil, în joc, grăbit, sărind, creșteai un mit în luminări pe lunci cu înroiri de fluturi și-îţi înflorea, însângerând juneţea din culori, cuprinsu-ți adorat în nălucirea ritmurilor noi, dansând o stea, căzând în steaua ta cybilic!.... Gheorghe Apetroae Sibiu