vineri, 17 februarie 2017

Literatura: Theodor Codreanu, un laureat al Academiei Române. Gheorghe Apetroae, Sibiu

THEODOR CODREANU: Asistăm cu bucurie și entuziasm la prezența stelară a domnului prof. dr. Theodor Codreanu în literatura și cultura română, contemporane începutului de mileniu. Îi descoperim destinul apologetic cu cognițiuni și viziuni astrale proiectate din lăuntricul său spiritualizat cu luminiscența interiorului archeic eminescian - dionisian, explorat, descifrat și conturat doct de distinsul cercetător într-un emers axiologic generat de ambivalenta epistemologică poet - națiune. Demersul său în critica și istoria literară se constituie un sublimat al identității noastre naționale, elevată ontic și durată ființial într-un spațiu moldav, cel al Hușilor, nebănuit de cultural! Felicitări! Gheorghe Apetroae, Sibiu
Publicat de la

Un comentariu:

  1. Gheorghe Apetroae - Sibiu17 februarie 2017 la 16:09


    PĂŞIND LUMINA LOR
    Gheorghe Apetroae, Sibiu

    Aşa te-am cunoscut pe tine, Labiş…


    Era pe când curgea din tremolite creste,
    în hoinăreli, rupând din clipă-ți duhuri,
    șuvoiul firii unei lumi în șiroiri celeste -
    sudori cu iz de vâsc şi mosc pe cetini
    din luminări pe-alama feţelor agreste...

    Atunci cu ochii tăi lazuri - ai pietrei reci-
    în ametistul cris al stâncilor deschişi,
    de glasul cerului senin, în el aprinşi
    te desfătai cu largi poieni întinse-n arce,
    dansând pe cer adamic cu dorite Parce!...

    Tot tu, sub brazii pe obârşii – sphinxi-
    de vânturi retezaţi și-n steiuri prăbușiți,
    sub lungi și repezi prăvăliri - năluce
    zăceai de mila lor în poldul din uluce
    pe- adânc căzut cu ei, sub Taliana Cruce …

    Păşeai ușor lumina-n zorii reci astrofilii
    şi răscoleai din Obcinile Mari, nelinişti
    în flăcări îngerii, le împărțeai regrete
    și bătuceai pe-naltul plai, însângerând
    stelare trepte spre - abisale tăinuite vetre!...

    Erai acolo unde zeii-mpărățeau pe codrii Suhei
    și-îţi cuvântau idei din înfoşnirea frunzei...
    izvoarele-ţi cântau, gândind cu simţ ales
    şi stele gallopai pe gruiuri boracii, cântând
    pe pajiştile-n anatas, cu glas de ne-nceputuri!...

    Copil, în joc, grăbit, sărind, creșteai un mit
    în luminări pe lunci cu înroiri de fluturi
    și-îţi înflorea, însângerând juneţea din culori,
    cuprinsu-ți adorat în nălucirea ritmurilor noi,
    dansând o stea, căzând în steaua ta cybilic!....

    Gheorghe Apetroae Sibiu



    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)