Autor:Gheorghe Apetroae
*
Căzuţi în rugă, îngerii agăţaţi iederă de sânii stâncii
sorb iubirea aprinsă din răceala inimii stinghere,
când, pe alcovul în care a ajuns infinitul,
se joacă cu Luna ostenită de patimi, limpezi zările…!
*
Păstorii astrelor flueră din lumina albastră eterul…
Tu culegi fulgerul spadei în pieptul jăruit de
glasu-ți inncandescent, din ultimul zbucium,
serbând triumful gândirii celor veniți din curând…!
Chemate-s de pe şesul frunţii tale, să adoarmă
în cântec de pasări călătoare, pe cerul tău,
cu vise adânci, nedespărţitele spirite-gânduri:
tot cu setea dorinței minerale de răzbunare…!
*
În râuri de pasiuni ce-şi risipesc balsamurile crude
în tortura vântului, sub freamătul brazilor
ritmează moile ierburi gânditoare, cu sărut telluric
și roze sălbatice bolesc, împreună cu demonii…!
*
Crucea cristică, cea din marginea pădurii, în rugina ei
s-a înlăcrimat de negura din izvoarele limpezi,
fericindu-te şi înspumând cu frumuseţi cerul tău
dezgolit, ispitit de duhul anotimpului liniștii tale…!
Valea Sebeșului, Tărtărău - Sibiu, 10 august, 2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu