ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII-
ÎNTR-UN NOU SURGHIUN
SIDERAL
Autor:Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu
***
Când adâncuri îneacă cu lacrima clipei
cerul în ametist
şi buzele de sidef, sărate ale mării
de furii cuprinsă,
ating celestul și se rostogolesc pe
faţa-i crisă valurile…,
Silful, în adieri, le mângâie, cum
stelele obrajii Lunii…
***
Pe ţărmul de dacit-melanian, în
siderale reverii…,
din bolta brumată cu absint, amnarul
luminii scânteie
la Tomis, în turcoazul mării, pe cântecul
brizei serile…!
În toge albastre și în plăceri
adamice, zeii ți-acoperă zarea…!
***
Înverzită e faleza de platanii roiali,
de zinii şi irişi…;
e un incendiu de corole pe ţărm şi în
pojarul luminii
nisipul împietrit în scoici:
cristale-spirale din început
pe neritice locuri, în repetat avatar,
te cheamă-n abisuri...!
***
Tu, la Tomis, lui Ovidiu, suferindu-şi
surghiunul
tot mai nefericit, îi sporești geniul
vestal al Sulmonei,
și, copil lui Thetis-, prinţesei în
veșmânt smarald, în ritmuri
cu frica despărţirii de cerul adamic,
porți tristețile mării…!
***
Din valurile de topaz, argint și
smarald, muzele ies și te privesc;
la gât au salbe de spumă și-ți cântă
solar din viola mării…;
pe ţărmul înflorit de Alysum şi de
juna Silene (acaulis):
vrerile lor pelagice le sorbi din
pocalul de stibiniu al serii …,
***
precum Achelous din Pind, bând din
izvor, iubit de Sirene…,
generozitatea clipei o reverși paternă
în valuri turcoaz,
nimfelor tolănite în nisipul
fierbinte-al Ionei, fecunde,
în deliruri vergine cu faunii… Dansând,
paternul și-l revarsă…!
***
La Tomis, lângă Ovidiu, exilat și tu,
într-un nou surghiun sidereal,
și-n ritmuri cu stele-sirene- flori
ale bolţii captive, aprinse
în dezmierdări selenice- declami pe
buzele mării- falezei,
