PLOAIA
Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu
*
Adusă zilei, ploaia-n ropot
și-n cuvânt de linişti…
Se nasc în umbră-i raze pure,
demonice dorinţi;
se-mpăduresc largi zările, cu norii,
colinele în văluiri crisale
și cresc în cer înalți syringii,
din flăcări celestine,
pe bolți crisoberile...;
se - agăţă-n stei, stelare,
noi albe sfinte taine !…
*
În cer sălbăticesc cyanic
cervizi stelari în turme, cu centaury,
spre-a re-nflori stibinic
cu-nfiorări pe greabăne
în plânset ropotind cu raze …
Se-mbracă-n re-nflorire,
reci, fragezi, liliecii…
Ei, în cunună-s prinşi cu clipe,
să îţi rănească crin duhul amăgirii,
să-nsemne-n cer iubirea
cu sânge de fecioară
în chipuri de petale…,
cuvinte -n isabela floare !…
*
Prin luminişuri clare,
ieri candele, azi astre,
mai trec, spre asfințiri,
în tropot ploi calde și rebele,
să te… învioreaze…
Băltesc și azi, în lungi visări, pe lunci,
la glezne reci, stele
din vuiet re-nflorind cu-vântul,
în râuri de lumină, liliecii
bătuţi în roz-marin, cu lacrimi
şiroiți,sfinţiti cu rugi
în valuri de miresme…!
Iași, Parcul „Copou”, mai, 1967
Vezi mai puţine
