Literatura, Pe stânci, la Palos, gheorghe APETROAE, Sibiu

CÂNTECUL LUI CRISTOFOR-

PE STÂNCI, LA PALOS

Christopher-s Song on the cliffs at Palos -

autor: Gheorghe APETROAE, Sibiu

x

Pe când crisele-i coapse i le dezgolea

abisinic şi ai ei nuri olivi îi frământa

dezlănţuit cu întregul ocean,

cu glasul aprins, El, Cristofor,

întors din larg pe valuri smaralde la Palos,

ascultând şoptirile inimii ei, o privea princiar!

xx

- Felippa mea frumoasă și dorită,

plină de farmec, sfioasă-n cuvânt,

tu m-ai renăscut şi vindecat în Levant

cu surîsul pur și sărutul sublim...!

Chinul meu, în rostul tău s-a stins.

cu iubirea ta, zeiță, m-am reîmplinit!

xxx

Tu știi că în palatul pretorian de la Palos,

nuntindu-mi fericirea cu tine,

dansând pe oglinzi travertine,

Veneră, pe stânci, atunci ţi-am jurat

credinţă neţărmurită-n iubire,

cum marmurei albe, valul din larg!

xxxx

Ea îl privea pe prinț, zeu al luminii şi mării

și o cunună de irişi albaştri-

în milerice raze îi puse pe frunte....

Clipele trăite împreună erau împărţite

între plăceri şi-ntre fiorii din ultimul bal...

Fericirea mare a ei, era și a lui,

era a lor..., ca într-un vis ireal...!

xxxxx

Ea își uitase de zilele grele de așteptări

și de lungile nopţi de nelinişti...

Acum, în castelul de pe stânci înegrite,

care gem, de înaltele valuri lovite,

erau împreună, acoperiţi de roze și lauri

şi legănaţi de un madeiric ocean...!

xxxxxx

În destrămarea freneticelor valuri

amorul lor primea peceţi stelare

la Palos, cum Luna pe ocean, rangul regal! (G.A.)