ISPITA DIN BUCHETUL STELAR
Gheorghe Apetroae DB
*
Lui, îi apare în cale nechemată, Ea, o nouă
ispită
și îl cuprinde cu brațele - i de adânci neînţelesuri,
atunci când pe irişii gândului lui, reaprinse,
petrec libere spre neînceput, hematice taine
într-un răsfăţ faustic al nopţii
valpurgice...!
*
Ea, îi pregătește prologul - visul Margaretei -;
simţul i-l testează, dezvelindu - şi, în Ea,
câte una, formele libere și, în marş nupţial,
în oglinzile de celest cristal îi arătă, câte
puțin,
din chipul angelic, doar surâsul… ireal…!
*
Însăși Ea - și zidește, în El, dorința de
nemargini...!
El începe să caute în adâncimi, cu setea
magului
iubitor de implozii astrale, doar stelele
siderale
și își pune petale violete astrofilii pe
frunte, mărirea,
spre a - i pregăti, ispitei, amvonul
albastru…!
*
Ea, îi desprinde ușor, cu cântecul mut,
sufletul
cu simfonii de Haydn: armonia rozelor albe-n carmin
pe bolțile reci de grelele lui neliniști, în
ritmuri...!
În concertul Unirii și El, cântând la un pian
stelar,
asculta, în Ea, din “Aida, Marşul triumfal”…!
*
Din amvonul ceresc, El îi admira umbletul…!
Ea - i îndepărtează de suflet, cândva fierbinte
trupul
şi i - l plimbă pe Calea Novei reci din „Cygnus”...!
În loc de cruce, îi pironește privirea - n cuvinte:
tainele din imperiul iubirii: arcul lui
Artemis…?!
*
Din clarul mileric al Selenei în magnetice
rotiri,
El nu dovedește culesul de anemone albe târzii:
fulgerele criso - berile în iureșul sângelui -
peisajele andaluze de pe irișii cuvintelor ei -:
astrele roz - albe și efemeridele, toate înflorite
pe Hău…!
*
Da! El știe să abstragă din buchetul stelar,
doar „Lebăda”:
ispita iubirilor reînflorite în El și
înghețate în cer…!
Sibiu, 05.12.1995
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu