MARILE ZĂPEZI
Gheorghe Apetroae d.B.
*
La Șanta-Păltiniș s-ajungi, apuci din stei
cărarea plaiului înzăpezit, spre schit…
Te urci,
grăbind pe trecători de cerbi
sub biciul vântului iuțit de asfințit
și pe murmurul zării, în urlet de lup…!
*
Înoți cu greu prin marile troiene
ce zac printre cabanele de lemn, pustii,
cu - acoperișuri de șindrilă vechi,
ce-mbătrânite gem, cu-nalte plecăciuni,
împovărate de polarele zăpezi…!
*
Ajuns aici, inverniei, povara ei o porți,
te lași curtat de cavalcadele de nori
ce - și cern prin sita cerului pe stei,
cu vântul aprig, fulgii lor mărunți,
în dans șăgalnic și în piruiete lungi…!
*
Înveșmântați în giulgiul Soarelui apus,
ei cad în brânci pe râna brazilor înalți
pe cetinile moi și dese.. Și - așezați
pe - alcovurile albe, calde de plăceri,
ascultă vântul sec, în simfonii de Bach…
*
La Păltiniș ești în mirajul serii, fascinat
de frumusețea iernii pe celest cuprins,
de Soarele râzând prin crăpături de cer,
cernit de ceața groasă a plaiului înalt
din muntele ”Bătrâna”- n marile zăpezi...!
La Păltiniș-Sibiu, 30. 01. 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu