Mater Dolorosa – Scrisoare către fiice ; autor: Gheorghe Apetroae dlB.

 

Mater Dolorosa – Scrisoare către fiice

În această scrisoare s-a surprins suferința de amânare a întregirii neamului în spațiul istoric românesc.

autor: Gheorghe Apetroae dlB.

***

Basarabie, Bucovină
vă pot numi nedespărțite în mine…
Numele vostru  mă locuiește
în confluența râului,
care nu și-a uitat debușeul și malurile …

***

Nu sunteți aproape,
dar această depărtare unește.
sapă tăcut și adânc,
până când sângele
are întoarcere și plecare...

***

În codri, respirația voastră nu s-a stins,
a rămas întreagă.
Vântul o poartă în fragmente,
ca pe o limbă care se tot desface
înainte de a fi rerostită...

***

Peste cei care au fost,
lumina nu cade și nu se întoarce-
cât rămâne suspendată,
în datini și în limbă

ca o întrebare fără loc…

***

Coroana nu e trecutul,

dar nici prezentul.
E greutatea nevăzută
a ceea ce poate fi purtat…

voi sunteți timpul care încape în hotar.
***

Eu sunt hotarul
care vă cuprinde

rana deschisă-n adânc, care unește,

ne ține aproape
și ne leagă…

***

Nu vă chem. Chemarea ar deschide

distanța,dar nici tăcerea

niciodată nu o închide…

Între noi nu este decât
o ruptură vie, care respiră,
la un semn să ne adune…

***

Și totuși, mai jos decât

memoria, pământul nu a uitat…

Acolo nu mai suntem doi,
ci unul, ceea ce rămâne,
când împreună e rostit...

***

Vă aud, nu ca pe o apă liniștită,
ci ca pe una care sapă în sine
până la submersa dispariție…

Inima e una, nu s-a împărțit
și bate întreagă-n destin…

***

Nu sunteți departe.
Dar nici aproape ...ardeți în duhul ierbii,

pașii nu se mai văd, dar se presimt în lut…

În codri, numele vostru nu respiră,
dar cei care au fost, lumina și-o caută...

***

Dacă există iubire, ea unește
și memorează locul unde începe

adevărul pământului, cel ce se întoarce

în sine, rămânând deschis,

acolo unde suntem trei în Una,

***

Iar Tricolorul  e răspunsul,
până când rana întreabă!