ODĂ MATERNITĂȚII
Autor: Gheorghe Apetroae (dlb,Sibiu)
***
Tulpină-mamă, sfântă în Ardeal,
cu trunchiul nobil de
român stejar,
tu de despici frumos, să înfrățești…!
Și orice aspru vânt pătruns în ram,
tu știi să-l potolești, copiilor
s-aprinzi
lumina sacră-pură, ești dimineața lor
din primăveri de duh, în grație și dor…!
***
Cu chip angelic și senin,
astral,
din zorii de iubire prinzi lumina lor…!
Ești grație, izvor de vis și veșnicie,
și dimineață christică-n iubire
pe drumul vieții lor de nobilă-mplinire,
când trupul tău ți-e miez de-nmugurire
și arzi matern cu dragoste și dor……!
***
Pe zorii tăi- solari arbori în temple,
cu brațele-ți din ramuri tari
și drepte
din tine odrăsliți, îi crești în nemurire
și îi slujești mereu cu dimineți senine…
Cu ale tale primăveri sfinte-i hrănești
și seva le împarți- astrala ta iubire…!
Zeiță-mamă, toate-s zestrea ta
și bucuria lor
de-ncredere în tine...!
***
Cununa ta de laur - materna aură,
e Soarele din cer, la ale tale flori,
e tot ce strangi în ei de nesfârșire…!
Iar ce-ai ajuns cu duh ca să le dai,
lor, să te bucuri, mamă…nu le ceri…,
atunci când tot le semeni primăveri
cu albe mâini, prea-obosite de poveri
pe cheiul vieții încercat de valuri…!
Gheorghe Apetroae, text
apărut în pagina literară, Tribuna Sibiului, nr. 9517 din 10.03.1989.
Redactor pagină: Octavian SUCIU, versiune reactualizată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu