METAFIZICA GÂNDULUI
autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)
NOTĂ: din tinerețe, prieten cu Cartesius și Kant, ai
învățat de la primul, rațiunile spiritului, iar de la al doilea despre
imanența rațiunii morale și, astfel, ai reușit să lesivezi umbrele multor
gânduri din craterele canioanelor dedalice ale sufletului, pe care să ți-l
poți, apoi, hărui, din plin, cu duhul bunătății și umilinței, smereniei și
răbdării, cu duhul îngăduinței și al libertății luminii…! Să poți să înțelegi
și să te exprimi răspicat:
***
De-ți vrei ieșirea din cercul vâltorii,
pe căi de
împlinire,înspre demiurg ,
apuci printre spiralele de stele
și-i buciumi
cerului, să îl încânți…
Urmându-i drumul devenirii,
închizi doar porțile ce duc spre Haos...!
***
Tu, nici nu
speri l- alt loc în cer,
când sensul
Lumii nu îl schimbi,
cât gândul ei e-n a ta strălucire
și cât trăiești
în Totul ei și-l simți…
În tine-i vezi nisipul-jar din astre,
cum și-l
adună-n veșnicii…!
***
Când, toate câte sunt n-au preț,
decât o viața
scrisă cu ales Cu-vânt-
sălașul umbrei vieții pe pământ-,
rămâi acolo
unde ești…, tăcut…,
în licărul
luminii stelei tale, surd,
să poți struni
pe Tot în a lui fire…! *
***
Că din ce-ai
fost, rămas doar duh,
ești fericit.
De ce? Pentru că îi urmezi luminii
și-noți pe
valurile ei de Ne-nceput,
topind clepsidrei timpul ei- nisip…,
spre-a deveni dram de-ndumnezeire,
substanță
clipelor, în Trupul Veșniciei-…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu