NEÎNCEPUTUL, DIN ÎNCEPUT ÎNMUGURIT
Autor:Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu
*
Pomii tăi
virili de tumultul sevei, au înebunit
și le abundă
plânsul în aprilie, constelar…
Îşi scot la
lumină toți dinţii rupţi - muguri:
explodând
proiectile în schije tremole
în coronae
desmine cu fragezimi anuale,
pe ramurile cu
dorinţe de drept natural,
în vinovăţii
înflăcărate,dar toate sincere:
explozii în
jumătăţi de fecunde bucurii-
neînceputul lor, înmugurit din
început…!
*
Se înalţă-n
serpentine natura în cântece:
cântă mugurii,
dansează pe jarul dragostei
năuciţi de
lumina vernală, bătuciţi şi regali,
aşezaţi în șiragul
ceremonial de fluturi-
în ghirlande
fierbinți pe frunţile de aprilie,
în absint şi-n
anatas, iar plăcerile le cresc,
în trezii, înfierbântați
toți se dezvelesc
cu gândul
înfloririi în décoruri de corole
pe acordul Lirei
razelor pe harpa iubirii:
*
Simţirile
devin idei și din ramuri irump,
zmulg balsamuri
cu suflet, limbile vernale,
sorbind din Apollo,
solare nostalgii….
Polenul adamic
al cerului din anemone, viole
arde făclii în
amforele Mellisei cu amăgiri:
sunt fresce
lipite-n altar, pe rugul facerii...
E virtutea monahă-
potența tainei cainei
golită în triumph,în
aceză de ultimul duh
și acoperă iar
scena neînceputului…!
*
Stele cu
braţele reci se agăţă de hăul virgin
și-l învaţă,
tacticos, să le urmeze-n slujire,
cântându-i
sevei înfierbântate pe clavir-
florilor înmugurite
din ieri în talazurile mării,
care au înecat
atâtea glasuri angelice…
Cu irizări
hematice și privirile stropite pe zare,
ochii tăi lazurii
îți înfloresc sub pleoape
în livezile tale
gânditoare rodul târziu:
din început e înmugurit ne-nceputul,
în fluorine făclii…!
