Literatura, Har crepuscular, G.A.S.

MBLÂNZIREA   ZEILOR
 
HAR  CREPUSCULAR
 
Din colţul  verandei  tale reci
vrăjit de fulgere  petreci
clipele amurgului la  ţărm! ...
suflete cu miresme în prunci
înmugurind  veciile,  în rest ....
obrajii soarelui  căzuţi
în  siderale irizări, îi  săruţi
şi-aprinzi fiori în trupu-i  crin...
limone plete îi cuprinzi,
siluind  lui , bolţii, sânii    
hăruiţi  cu  jarul  de  amurg !...
şi licitând credinţa  stelei ,
cum  demonii  din ne-sfinţit,
precum lui Sforza, Papa Crist ...
... şi-aşa  cum numai un  Pollux
în  şoapta  valului  beril
din  Gemeni, în  străluciri
cu ochili  mari de ametist
ţintiţi  spre  limpedele- azur,
pe  mare-şi  obliga sirene
cu  glasul  orfic  din  adânc-
a  legăna  doar al lui chip:
ecoul constellar  al  humei...
catargul Lyrei, în balans -
corăbii adăstând tăcerii:
un soare , dincolo de ele,
...bolnav,  sub  boltă  decăzut...
- seninul  serii  e  în chin!...
şi haru-n  haos, Odysseus!..
G.A.S.