X . VITRALII Ai descoperit că Totul /
de la sine îşi schimbă/
interiorul alb în zei ; /
Imensul crug /
e în zbor cu seninul /
în marile iubiri/
şi înfloreşte melanic/
în fiecare umbră … /
Acolo, în desmărginit /
e stăpână limita… /
vidul e un însetat de lumina /
călătorind zâmbitoare, /
dansând faustic /
în filoane adamantine/
şi în tristeţea umbrei tale/
cu ritmuri nebune /
şi carnalice plăceri!…/
Câmpiile constelare/
coboară banale /
suflete în turme celeste /
cuvintele …/
se întorc în legi, /
pe agrestele culmi/
icoane înzăpezite, /
în alte lumini/
sidefii şi porfirii /
în ruga de nemurire!... /
Lumina aceluia se toarce /
din alte zile sleită în umbre …/
semn că nevăzutul /
înfloreşte magnolia haosului /
cu petale apofantice!... /
… astre antofilii /
şi în travertin /
se rostogolesc umbre /
magnetice în urma luminii!.../
Lumina care invadează /
noapteaa valpurgică /
şi se termină polară… /
în tine!.. G.A.S....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu