Despre Emil Cioran...
Intimitatea , melancolia şi
scepticismul, singurătatea, fatalitatea ontologică, misterul, alienarea şi
angoasa sunt tot atâţi termeni tematici dominanţi care au preocupat viaţa
livrescă şi creatoare a filosofului şi scriitorului Emil Cioran, încă de
pe băncile facultăţii de filosofie din Bucureşti şi până în ultimile clipe ale
vieţii sale... L- am cunoscut bine pe fratele său, Aurel Cioran, care mi-a fost
şi un bun prieten şi care îi plăcea să relateze în cadrul cenaclului
Euphorion din Sibiu, cenaclu pe care acesta îl frecventa cu o tenacitate
de invidiat, despre scrisorile primate din Paris de la Emil Cioran, despre
întreaga activitate a fratelui său în Franţa. Am înţeles că
personalitatea intelectuală a lui Emil Cioran a fost influenţată în bună măsură
şi de cultura religioasă pe care acesta a primit-o de mic , prin
condiţia sa de copil de preot în Răşinari, dezavuând , în acelaş timp, unele
excese dogmatice şi canonice . Nu s-a mai întors la Răşinari, de la
plecarea în Franţa , nici măcar să-şi viziteze locurile natale şi aceasta
nu din cauză că era urmărit de securitatea română ,ci doar pentru faptul că o
revenire o considera rece, anacronică, intempestivă. Acest
fapt m-a mişcat şi m-a determinat să-i compensez nerevenirea
cu un poem pe care l-am intitulat” Periplu” şi pe care îl redau în
continuare: / lui Emil Cioran: Întors la rostul tău,cuprinzi în
braţe zarea,/cornişele cărării le-apuci din Răşinari/şi te întreci cu norii în
pajişti alabastre/pe plaiul revederii zăpezit de ani …/La stâncile cărunte
de ostenirea vieţii/ajuns, respiri sălbatic şi desprinzi de cer/azurul prăfuit
de dor - o sacră revedere,/într-un decor de cetini, de vrajă şi mister …/Trezit
de nesfârşit, aici tu îţi cerţi clipa,/privirea ţi-o arunci prin rariştea de pini/stropiţi
cu zorile, spre crestele rebele/te-aleargă la crepuscul, iubire să le-nchini …/sclav,
serii îi vorbeşti şi o hrăneşti cu stele/pe lucii de izvoare ce fug prin firea
ta/cu amintirile întoarse din înălţimea Steazei/la boca văii strâmte, în a
le-mbrăţişa …/ Tăcerile din aşternutul de negură-a plecării/în reveria nopţii
le stingi cu un sărut/pe genele ce cad din pleoapa de amurg,/în susur de
izvoare şi în miros de brad …/Răşinari – Sibiu, 1996, Gheorghe Apetroae Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu