APUS  ÎN
 RĂSARIRI CU RAZE RECI ÎN JAR
 Gheorghe Apetroae, Sibiu
O roză prinsă-n cer de aur, policandru -
azi, astru călător, desprins ai fost de
val /
să-ţi poarte clipele un ne-nceput banal:/
balsam de mosc în gând, în sine, tandru...
să-ţi sorbi ambroziile sacre din potirul
Blue… /
cuprinsul mărilor adânci, cu el  să cânţi
adâncu-n dioptaz pelagic Lunei, în
priviri
să-i creşti tot altul- cer argilic şi
divin /
cu slăvile-i din ruga sa azuru-i resorbind
/
prin crude sfinte rădăcini, stelarele  arome!../
- sunt  razele-n iubiri  cu aripi de smaralde/
din care -şi cresc păcate vrerile
amante.../
le vrei la capul tău albastru semn barbar
de jurămint solemn: lemn sânger pe-oseminte/
şi înger blând, în gândul  unei taine sfinte.../
cu suflul crist la lumea celor sus căzuţi
/
în ei  pretext de răzbunari, în abisale visuri... /
adânci trăirile în zbor apus pe cerul tău
să crească dese crucile albastrii crini în
irişi, .../
Treime-n fire creşti, din Ea,  nor pe senin, /
din mers o strigi si-i spui: - sunt  Cirus uncinus!.. 
căzut cu ea, în el, mister din reci  Cuvinte- /
... întreaga sevă blues  în sfintele morminte:
un cer apus  în răsăriri cu raze reci în jar?!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu