MARIAJ ASTRAL
- LUNAE DIES -
Gheorghe
Apetroae, Sibiu
Dacă Ștefan
Augustin Doinaș reușea o transfigurare
genială, prin acordarea de identitate și de
suflu ființial Lunii,
transfigurând-o în mistreț și razele sale în
colții de argint,
în acest poem nu mi-am propus decât un mariaj
al Lunii cu Soarele...
La nunta din amurg
ţi-alegi mireasă Luna...
Cu lauri de raze
fruntea-i cuprinzi...
Pe bolţi o-ncoronezi
pe locul tău, stăpână,
azurul viu al nopţii,
de umbre să-l desprinzi …
Pe drum o-mbrăţişezi
cu ceruri înflorite,
la stăvilarul zilei
buzele-i săruţi și,
mire-al zorilor
regine, îndrăgite,
petreci în Lunae Dies
iubit de nevăzuţi ...!
Luceafărul,
ce-l porţi
pe crugul tău, de pază,
urmează pe regină,
tainele să-i curme …
Ea, imperială,
l-aruncă-n mări de raze,
să-l treacă fără timp,
pe locuri fără urme...!
-Tu, Soare,
rege-n hău,
aproape-l ții și faţa-i
luminezi...!
- O, Lună, vrei în mit
straja să-ţi dispară...?
Nu încerca să curmi
luceferilor vieţi,
cât razele îşi sorb
din amfora solară...!
De când
răsari şi râzi
în dezmierdări de soare,
ai soare în priviri,
eşti plină de visare,
iar pleoapele-ţi deschizi
în tremurul de gene
al blândului Luceafăr
din revărsarea serii...!
- Tu, Soare, jar de glorii,
cu sceptrul de lumină
împarţi la lumea ta
lucire, libertate...!
Apune-l pe Luceafăr...!
Mireasa să-ţi rămână
oglindă bolţii reci,
crăiasă peste noapte...!
Dar, el...
sloboade zorii :
tezaure de gene;
aprinde seninul
pe mările de ceaţă,
fură nemărginirii
cununile de stele
și Luna din crepuscul
cu noua dimineaţă...!
…………………………
Nu totul de pe cerul
la nunta cui petreci
se trece-n astre vii
în simţ şi în lucire,
când plin e Universul
de existenţe reci
pe- a căror faţă sori
îşi varsă strălucirea...!
Poezii şi eseuri , volumul „Despre
neînceput”,
Editura Hermann , 1992,
Revista
„Luceafărul” nr. 36, anul 1988
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu