Literatura, La castel, G.A.S.

 LA CASTEL 

 Gheorghe Apetroae Sibiu

Din port, cu “soarele” în braţe strâns,
pe umerii săi largi cu cerul levantin,
spre scara-naltă-n arce de recif,
urca El, prinţul Cristofor, uimit
de Luna fluorină ce-i curta misterul,
...nerăbdător a-şi revedea castelul!

Cu aripile largi, întinse-n necuprins
îl însoţea în dans, din chei, Lilith:
- îl îndrăgea-n păcatul greu Ursita-,
răspunsul îi era-n turcoazul fiecarui val
şi-n dorul greu, aprins de largul egean...!

În urmă, valuri năvăleau pe chei,
scăldând faleza, unduind în vele
şi negurile-n stropii mari lazuri
ai soarelui pe val apus de-nvăluiri
sub gema vie şi-adamită- a zării,
tot ceru-n  anatas al mării
şi-al lui castel-curtat de briza serii...!

În jur, livezile de rai îmbălsămau,
batute-n salbe, calea-i de absint,
a lui prinţesă-n Porto Santo plânsă

şi-n mersul fericit, în înflorire, rodii
valsau corolele cu al Felippei vis
sub andaluze-boracite- triste zodii...!

În troienirea cris-a urnelor de crini,
pe-alei de taină-n unduiri solare
scruta El, prinţul înspre înălţimi,
de Eros prins, în apriga-i vâltoare,
castelu-i alb în fresce siderale,
zidirile-n lumini cu axinii portale
pe sfânta-i cristă, princiară cale...!

Curteni slujeau castelul lui cu dor
şi-l însoţeau acum pe prinţ, pe Cristofor ,

cel mistuit de ne-mplinit amor
pe scări, spre turnul marilor fiori,
acolo unde îi sporea în rău, ursita,
chemările de larg şi dorul de Felippa...!

Din turnul prins de bolţi, columbele

vegheau la salba de verduri rebele
şi la alcovul nins de roze izabele
ce irizau un ţărm şi stâncile selene
cu levantin veşmânt de chamosit al vrerii,
pe prinţul mărilor sedus de alte stele

căzute-n El şi-n cer, întru magia serii...!
G.A.S.