FANTASME
La altarul copilăriei întors,
cânţi bucurii cerului
cum şi atunci
neînţelese priceasne lungi
cu glasuri
de repezi celeste izvoare!…
cu ele ademeneai în seri
inimile calde ale stelelor
pe care le coborai
din cinabrul bolţii pe lunci
şi le păstoreai
printre cireşi şi mălini,
le adăpai privirea în pârâu
din potirul bulboanei,
pe fiecare…
Iubeai bucuros atunci
turmă în plutiri,
ca un Cirene,
vrerile lor stelare
în trecere pe zare...
în trecere pe zare...
la tremurul de briză,
în ate sfinte semne!…
Le buciumi şi acum
ecoul undelor vii ale adâncului-
lumina stâncilor din nevreme
la-ntoarcere,
depăşindu-le
la aceeaşi strâmtă trecătoare!.../
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu