Literatura, " Pe stânci, la Palos" , Gheorghe Apetroae, Sibiu

“  CÂNTECUL  LUI  CRISTOFOR”
PE STÂNCI,  LA PALOS
                Gheorghe Apetroae, Sibiu
Pe când crisele-i coapse le dezgolea
abisinic
şi ai ei nuri îi frământa un ocean, 
cu glasul  stins, El, Cristofor
îi şoptea princiar:
- Felippa mea frumoasă, dorită,
plină de farmec şi de aprins cuvânt,
tu m-ai renăscut  în Levant
cu al tău sărut !
 Chinul meu, în rostul tău s-a stins,
m-ai reîmplinit,
nuntind cu tine în marele palat
la Palos ,
Veneră,  pe stânci ţi-am jurat
credinţă nețărmurită,
cum valului din larg!...

 Ea îl privea  zeu al luminii şi mării,
cunună de flori îi puse pe frunte,
clipele-i erau acum
numai plăceri și fiori ,
uitând de nopţile de nelinişti
şi de lungi aşteptări…

Erau împreună, acoperiți de lauri și roze
şi legănați de un madeiric ocean,
la Palos, în castelul pe stânci,
în  destrămărea freneticelor  valuri
şi amorul lor  primea
cum Luna pe larg, rangul  regal …
fericirea  ei era acum a lui,
era a  lor..., ... ca-ntr-un vis ireal…
G.A.S.