FELIPPA ÎN CĂUTAREA PRINŢULUI
(G.A.S.)
Dar iată că de larguri în turcoaz
şi de castelu-n valuri madeire,
de ruga prinţului, aprinsă-n /
zacere, să-i ia din suferinţă, /
din Porto Santo, pe cărări deschise /
de gândul revederii criste,
pe o corabie, de chei , desprinsă,
se depărta de port, Felippa…
Corabia valsa - o lebedă în rătăciri/
atrasă de Levant pe larguri în furtună -
chemarea stinsă-a prinţului din turn: /
iubirea ei, iar ea, iubirea lui de mir, /
o adâncea-n ocean şi-n al ei gând- /
un drag de prinţ, o noua fericire/
spre -o revedere -n turnul de iubire,
călătorea acum în amintiri, Felippa …/
Pe ceru-n japs, în fulger se - oglindea/
din Porto Santo şi-albăstrea Levantul,/
corabia..., valsând, oceanul desfăta, /
ca o Ofelie norvegă balerină, marea, /
Învăluiau falezele în treceri ninse /
de ceru-n lazurii culori prelinse
pe mari nelinişti, gânduri neînvinse, /
“Azorele” rămas pe larguri ametiste… /
şi-n valuri, înflorind din anatasul brizei,/
Felippa doru-şi ostoia cu seri în reverii, /
cum prinţul ei de dor, în sfinte tresăriri/
pe zări în adamit încinse de nelinişti…/
din flăcări noi se-nviorau iubiri... /
apusu-i pregătea pe valurile-n vuiet/
o-ntoarcere de raze milerice în suflet /
la prinţul crist al ei, în lunge suferinţi... /
lumina vrerii ei îl îmbrăcă năluca-
în dansul orb de ne-mplinire-n vis -
o lebădă stelară-n rătăciri pe larg/
cu cerul sideral beril cu realgar /
şi-n ochii zărilor de irişi, raze crise /
îi deslușiau un strigăt princiar /
şi-adamice chemări, o mare de narcise.../
Călătorea cu magi şi stele pe Egee,/
pe-acelaş val, Felippa - prinţesa de Azore/
cu trupul ei smarald, de val îmlădiat/
cu-obrajii îngerii, de crini , în răzvrătiri/
de nobile obârşii..., cu buze rozasii /
o însoţea şi Luna-n căutări târzii, /
cu aripi largi, gândind în zborul firii,/
cătând pe prinţ în turnul amintirii!
Din volumul ” Fulgerând tăcerea”, ciclul ” Cântecul lui Cristofor”
(G.A.S.)
Dar iată că de larguri în turcoaz
şi de castelu-n valuri madeire,
de ruga prinţului, aprinsă-n /
zacere, să-i ia din suferinţă, /
din Porto Santo, pe cărări deschise /
de gândul revederii criste,
pe o corabie, de chei , desprinsă,
se depărta de port, Felippa…
Corabia valsa - o lebedă în rătăciri/
atrasă de Levant pe larguri în furtună -
chemarea stinsă-a prinţului din turn: /
iubirea ei, iar ea, iubirea lui de mir, /
o adâncea-n ocean şi-n al ei gând- /
un drag de prinţ, o noua fericire/
spre -o revedere -n turnul de iubire,
călătorea acum în amintiri, Felippa …/
Pe ceru-n japs, în fulger se - oglindea/
din Porto Santo şi-albăstrea Levantul,/
corabia..., valsând, oceanul desfăta, /
ca o Ofelie norvegă balerină, marea, /
Învăluiau falezele în treceri ninse /
de ceru-n lazurii culori prelinse
pe mari nelinişti, gânduri neînvinse, /
“Azorele” rămas pe larguri ametiste… /
şi-n valuri, înflorind din anatasul brizei,/
Felippa doru-şi ostoia cu seri în reverii, /
cum prinţul ei de dor, în sfinte tresăriri/
pe zări în adamit încinse de nelinişti…/
din flăcări noi se-nviorau iubiri... /
apusu-i pregătea pe valurile-n vuiet/
o-ntoarcere de raze milerice în suflet /
la prinţul crist al ei, în lunge suferinţi... /
lumina vrerii ei îl îmbrăcă năluca-
în dansul orb de ne-mplinire-n vis -
o lebădă stelară-n rătăciri pe larg/
cu cerul sideral beril cu realgar /
şi-n ochii zărilor de irişi, raze crise /
îi deslușiau un strigăt princiar /
şi-adamice chemări, o mare de narcise.../
Călătorea cu magi şi stele pe Egee,/
pe-acelaş val, Felippa - prinţesa de Azore/
cu trupul ei smarald, de val îmlădiat/
cu-obrajii îngerii, de crini , în răzvrătiri/
de nobile obârşii..., cu buze rozasii /
o însoţea şi Luna-n căutări târzii, /
cu aripi largi, gândind în zborul firii,/
cătând pe prinţ în turnul amintirii!
Din volumul ” Fulgerând tăcerea”, ciclul ” Cântecul lui Cristofor”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu