IASON
gheorghe apetroae Sibiu
Înflorite-s
orhideele în grădina Herei
iar tu,
Melissa, ca o albină harnică
însufletită
de parfumul lor,
de multe
culori în aprinse aurore
le sorbi,
cum Ambrosiei lui, nectarul …
Iason îţi rupe
din miezul copt al vrerii
gândurile
false şi le- ascunde-n poeme …
Dintr-un
început de umbre, cerul
în
nestemate genune şi-a deschis
largi
porţile luminii spre reci Selene
şi încântă
cu simfonii de culori clipocite
în
havuzele serilor, primele zile
îşi scaldă
irişii în marea de nuferi
cu valuri
reci în abisale petreceri
cântând din
culori, ultimului anotimp,
simfonia
primei zile din nevedere...
de semne
căzute din zbor pe treceri
şi-n dans
pe susur de prime izvoare
ritmează secunde în clepsidră
cu dreapta
Mellisă: fine balsamuri…
Sub abisul
ametist al profeţiei Sibyllei ,
împărăţind
nopţile de ne-linişti,
copilăria
ta e în Ea preserată cu azalee,
mai
aprope de El, e o liră lui Helios
cum şi plecatului
din grija lui Chiron-
pelerinul întors
din drumul la Colchis-
în Corinth
în Iolcus
o-nchini pe a lui, Ambrosia...
În orice asfinţit
e al lui Iason, Argus -
paradisuri
de stânci astrofilii rebele...
ziditorul
e vessel şi, învelit în purpură ,
scutură
din cer ecouri, stelele …
În olul
lui de lut le adună seminţe,
apoi le
seamănă veşnicia pe ţarină…
cuvântul lui
e cântec, poveste şi lacrimă-
e prefăcut
în idei şi în geamăt de plug...
iar tu, mai
aproape de sufletul lutului,
de sânii argilii
ai flăcărilor stinse,
mai aproape
de oasele descărnate
ale
părinţilor
şi de tidvele
în care cresc şi se căiesc
de umbre, crisalii
tăi crini înfloriţi
în după
moarte, mocnind în ei o eternitate,
închizi trecerii,
calea amurgului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu