LITERATURA, volumul „ FULGERÂND TĂCEREA”,ciclul
„TEMPLE ÎN ZORI”, Gheorghe
Apetroae Sibiu
DOR DE VEŞNICII
Azurul boraciu
l-ai acoperit cu roze -
ziua ta cu văl de sărutări parfumate,
iar în munţi, pe
liniştea serilor,
în corul erelor
ajuns, cu Chaterton
şi cu muzele lui
ai învăţat
din flaut să
cânţi, alături de izvoare,
cu multă iubire,
lui Thetys ...!
... ardeai în inima
ei, necuprinsu-i marin:
sângele neînceput
din silicea recifului
era un alt cuvânt
sfinţit cu armonii:
sonanţele fericirii
în game de cer auzite… .
Furtunile de atunci le-ai alungat,
destrămându-le: timp
al tău - netimp
pe albastra celestină pădure ;
iar Soarele, în
travertin, l-ai dezbrăcat
uşor, ca pe un
copil, visând de început,
cu privirea-i de
corindon zâmbind,
l-ai învelit în
linţoliul tău de... neguri…
Ai strâns în braţe mereu lazurul zării
dar şi mijlocul
cerului axiniu
din nopţile cu
evantaie selene...
mereu în plutirea
nisipului - stelelor
vibrezi sideral,
arzând în recele adânc...,
uşurinţa în zbor
ai luat-o, de atunci,
de la păsările cu
aripi de flăcări…!
Tu, nicicând
nu ai
abătut naiadele -
surorile tale, de
la noile izvodiri:
pâraiele repezi,
în jasp, sfen şi crisoberil,
le-ai condus în cântec
printre stânci
le-ai slobozit fulgerate
de cer
în dorul tău
aprins de veşnicii - cu ele să cânţi
de atunci, melodii
de pe portative de stele….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu