Literatura: E primăvară în cerul din sufletul tău, G.A.S.

E PRIMĂVARĂ ÎN CERUL DIN SUFLETUL TĂU Gheorghe Apetroae, Sibiu Din regatul mileric al stelelor, căzut în iubirea florilor, cerul, în slavă, în patul lor a intrat cu sinea lui în sinea ta... e linişte acum şi-n glasul tău solar de după zbucium...! din tăcerea lui îi înţelegi ultimile cuvinte de iubire, dorul slobozit de steiul stâncilor în febra de miresme ale vieţii... În lumina trecerii alergi alături de duhul meduzelor, al mării... Din cercul cerului ce-i ţine legaţi la masa muntelui, înţelegi dorul păstorilor, coborând turmele de mioare... cauţi razele despletite din ele, în tine, vlăguite de putere... Din frunzişul fagilor se ivesc în triumf, îngerii zărilor... La timpul vieţii ce fibrează în nemurire, sfinţii întineresc urcând în patimi selene deasupra norilor travertini, în vârtejuri atât de sonore.. gem şi bocesc cu urlete de rătăcire în haite - lupi strecuraţi în turmele de flăcări... E primăvară în cer...! Te cheamă în slavă Jupiter! Crinii albaştri răsăriţi din sufletul stâncilor - serafimi, îşi risipesc balsamul, râuri de pasiuni telurice - sărutul în patul în care -s ajunse să doarmă despărţite spiritele... Tu visezi adânc, în cântec de pasăre..., sub freamătul brazilor ritmează în ierburi moi chemările pe şesul frunţii tale, dar, tu, culegi fulgerul spadei intrat în pieptul jăruit de triumful gândirii celor veniţi cu setea ştiinţei minerale, atunci când păstorii astrelor flueră din lumină, eterul... În dansul fulgilor căzuţi în rugă- îngeri agăţaţi de sânii stâncii sorb iubirile aprinse în răcelile inimii tale stinghere, joacă solar cu Luna zările ostenite de patimi în roze, rătăcesc şi bolesc împreună cu demonii, în tortura vântului...! Crucea din marginea pădurii s-a înlăcrimat cu izvoarele Negurii, fericindu-te şi înspumându-ţi cu frumuseţi, privirea gândului tău..., în cerul din duh, primăverile...! Tărtărău, 10 august, 2000