TEMPLE ÎN FLĂCĂRI
ÎNCERCĂRI
Gheorghe
Apetroae, Sibiu
De-ți încolţesc
din cer priviri
ce-n vraja lor
uşor te prind
și-n munți-i albi
cărări colinzi
de flăcări cu
simţiri rebele
îi cânți într-un
sobor de stele
luminii din
zăpezi târzii…
Dar poţi tu să ucizi
o rază..,
s- alungi din
rugul celestin
argintul ametist
al stâncii-
balsamul crinului
din vis
ca pe-un fluid pe-al
clipei harpă
prelins pe-o stea
în travertin?
-Nu ! prin vulcanicii
ei nuri
pe - obârşii de -
amintiri revii
și-ai chipul
fraged, re-nflorit…
Te-adoră el, te
vrea levit
Slujbaşul lui cu
rost divin:
să-l reînveţi în
vers rostirea…!
să-ți cerți în slavă
rătăcirea,
vorbindu-I lui de
bine-n gând,
de năuciri cu zbor
prin fire
de umbre semeni, despărțind,
pe crug te-nalți cu
aripi rupte
din zori pe zări înzăpezit…
Pe lungi
cătări aprins, revii
şi-n triste
contemplaţii zaci...
Tu-I înţelegi, la
rând, ecoul
lui ieri, îi simți
și-al morții ceas…
Acolo te desplâng
, te iartă
întru neştire, enigmatic…!
Și lupţi în
necăzut, te-așezi
la rugă-n vreri,
preot în slujbă;
schimbi în lumină
chipul ceții
… de pe alt cer…,
de mult venit,
înncerci să-l
crești într-o văiugă
cu rang regal pe cerul
vieţii ...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu