ÎNTOARCEREA CARMENTEI”
„Patria: locul unde am văzut lumina din vechimea neamului”
Gheorghe Apetroae, Sibiu
..... DE VEGHE, IANCUL
Cât clopote cu dangăt românesc mai înfierbântă Blajul
şi din Sibiu, Bărnuţiu îi declamă libertatea-n zodii,
cât vârful lancei e-n triumf: izvor de legământ eroic...
... ne trec prin fire, ale Iancului tribun, chemările la arme...!
Nu-i loc de şedere, nici de-nchinări, de ni-s umbrite glorii...
cât ţara e -n dureri şi lacrimile-i curg pe şarul Vidrei
şi-i plânge Arieşul, Nistrului, neliniştile zilei,
contăm pe Iancul şi pe moţi!…prin ei, pe toţi românii...!
Chemări de le-nălţăm, ei le-nţeleg şi ştiu să le răspundă!
- stejarii veacului eroic ne cuvântă cu aprinse graiuri!
Ei, mari Goruni, în crezul lor, o taină ne ascund în ramuri:
își cresc coroane: Bucovina, Basarabia şi întreg Ardealul..!
În glorie, cu faptele de arme mari, împovăraţi de stele
păşesc lumini pe cer, iar lângă ei cu mers român, Poporul
ce-l ştie-n veci pe Iancul crai...! în fruntea lui cu cerul scut
de pavăză - trecutul înalţat în fii, în strălucire,Tricolorul..!
Sub semnul stâncii pe - Apuseni ni-s veşniciţi Eroii...!
cu Iancul ne veghează Sever, Pumnul, Dobra şi Buteanu…
cu legământ de ţară, stau dreaptă strajă Ghibu şi Cipariu ...
- urmaşi ai lor, le venerăm jertfirea, ne-nflăcărăm curajul...!
Cu glasul torţei vii - când ei cuvântă se aprinde cerul...!
- noi le-am pus cruci şi flori pe osemânt, în loc de arme,
credinţa să ne aromeze-n veci în lan şi-n vechile livezi
cu-mbălsămări din înfloriri române-n noile (v)lăstare !
Şi-acele flăcări ce ne ard din neam în candele cu veacul,
un soare ce îşi varsă duhul re-nfrăţirii în străvechi hotare
se-nalţă-n imn de slavă ţării, un glas de binecuvântare...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu