Literatura: El, Eminescu; G.A.S.

EL,  EMINESCU

Gheorghe Apetroae, Sibiu

Când pe harfele de unde

stele cad şi se aprind

orgi selenice pe lucii,

valuri risipte-n grind,

fruntea- boltă peste veacuri

și-o înclină visător

să-şi revadă-n codri, lacul,

strălucirea în izvor...

pe azure văi de cuget

cu ochi negri lin coboară

El, Luceafăr al iubirii,

printre nuferi să răsară…

cu Luna se plimbă-n trestii,

iar din cornu-i de argint

îşi desfată nemurirea,

dă tăcerii dor şi gând..!

Teii, încărcaţi de floare,

ning miresme de amor,

El... luceşte-n rostul lumii

spre trecut şi viitor…!

Din grădinile de aur,

îi culege Lunei crini,

...El - ecoul între clipe -

să-i păstreze-n templul firii

candelabre de rubin...

arc de cer în El, lumina

celei mai pure lumini...!

Gheorghe Apetroae, Sibiu

”Depășirea trecerii”, Editura  FIATLUX , București, 2000;

Revista „Foaia Poporului” - ASTRA, nr. 6, ianuarie, 1993