GHEORGHE APETROAE -
ANOTIMPUL MIRACULOASELOR
COMBUSTII
AMOR ALUV
Din ne-nceput dezlegi mistere,
prin crini o viaţă-n lacrimi curgi,
smulgi florii albe alchimia
cu mâna pe clavir și-o mângâi,
cerşind nemărginirii firii!
La prevestiri, un scos din sine
te plimbi pe-alei în şerpuiri
şi-i dăruieşti irişi, cu-vinte
din ne-nceput, balsam de crini,
eşti paznic vieţii dure, înger…
Te dăruieşti simţ şi-n culori
de astre: un buchet de
roze-
un cer citrin de trandafiri-
carnalic nimb pe fruntea
ninsă -
eşti muzei restul din destin
…
Crezi în regină şi- o-ntreţii
cântându-i sonul despărţirii…
revii în zbor din adâncimi,
cu valul mării să te-ngâni…
eşti plin de rost şi-mpătimiri…
Legile-ţi faci, le treci
prin tine:
trecut , prezent şi ne-nceput…
te porţi hedonic, iar reginei,
să o distrezi, cânţi de nebun,
i –oferi plăcerile –mprejur…!
Orfeu al razei, zbori în cântec
cu harul ce i-l sorbi
luminii…
Eşti tu, cum ea, vânt de-nflorire
şi-un duh de umbre-n
răscoliri -
aluv pe hăul porfiriu…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu