Literatura: De atunci. G.A.S.

Literatura, De atunci, Gheorghe Apetroae, Sibiu

DE   ATUNCI 

Gheorghe Apetroae, Sibiu

Efebul, mai mult in transă, în pauzele alburne
ascultam cum susură arhetipal izvoarele anotimpurilor
de povarnişul căutarilor răstignite,
sângerând prin fiecare rază - cântecele astrelor,
mai intâi in zambile, crini şi trandafiri...
~~~
De atunci,  tot cobor pe lunci stelele
şi le păstoresc în portocaliul de sânzâiene,
cochetând cu certăreţul Eol...
~~~
De atunci, batjocoresc cugetul adanc al stâncilor
prabuşite în pâraul pe care l-am coborât deseori
in stihuri, cu ritmuri din ele cioplite
şi le stropesc cu amintirile ploilor de aprilie...
~~~
De atunci, ascult simfoniile albe ale zefirului
cu melodica uverturii de neînceput
în bemolii gravi ai cerului, pe care i-am îngropat
alturi de trilurile ciocârliei, împreuna cu primăverile,
sub grindina verii şi i-am dezgropat
de sub albaştrii trandafiri ramaşi infloriţi
în copilăria simbolurilor, aşteptarile celor adormiţi...
~~~
De atunci,  ma iubesc cu obiceiurile si aberaţiile;
mă bucur de timpul cel beat, de mine, fara habar...
~~~
~~~
Ever since
The ephebe, who's rather mesmerized, while the sapwood'break...
I amlistening to the streams of the seasons purling archetypely -
because of the steep of crucified quests, bleeding
through every beam - to the songs of the stars,
then in magnolias, lilies and roses...
~~~
Ever since, the stars have kept falling down in the holms
and I've been growing them in the Midsummer sunset,
flirting with the quarrelsome Eol...
~~~
Ever since I have been to the deep meditation of the rocks,
that had fallen down in the rivulet I had often come down to
in the verses, with rhythms carved from themselves,
and I asperse them with the memories of the April rains...
~~~
Ever since, I have been listening to the white symphonies of the zephyrrus
with the melodies of the non-beginning overture
in the sky's solemn flats, which I had buried
together with the trills of the lark, together with the springs,
but the white, black, green and red butterflies, billed by
the hail in summer, I had exhumed
from under the blue roses that are still in blossom
in the childhood of the symbol, the expectations
of those who had gone before us...
~~~
Ever since, I have been loving myself with my habits, with my aberrations

and I enjoy the frenzied time, myself, without a clue...