ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
Poem pe care îl dăruiesc special, de 8 Martie,
cu grație, cititoarelor iubitoare de poezie
DUPĂ O RĂTĂCIRE…
Autor: Gheorghe Apetroae
Ai revenit, psalmodiind cântari
în nopțile de liniști sub salcami…
Cu buzele emfatice de așteptări
ai sărutat pe cer polară fruntea ei
de lut oliv al rătăcirii tale…
Iar păru-i cris, vâlvoi, îvăluit
de nori de dezmerdari: platonice-aurori,
l-ai răsfirat, în valuri de brocart,
Ofelie, pe nesfârșite - înspumate ape…
Cu-n tâlc, ea ți-a zambit,
să o primești spre-a-ți oferi din nou
surâsul ei din raza ta de-atunci…
În ea sa uiți și-n ea să-nveți să înflorești
un crin sălbatic, sângerând pe seară
neînceputu-n diafanul astru...
Cum să iubești și s-aromezi în pâine
miezul zilei mai carnal,
să îl dezbraci de gândurile rele,
în oase drepte, rătăcind sihastru
și-n lanul plin de maci albaștri,
de cercul crucii umbra-ți răstignind...
Cu brațul flacarii hematice să-i smulgi
din egiria razei tale crise raze
în zborul grav de fluturi albi
cu aripile de lumini, înmătăsind
pe pajiștea lazură, plaiu-n alabastru…!
Să-ți uiți de cât ai fost iubit,
iubit de zei, de vânt, de îngeri și de flori,
de ne-nceputul de culori- balsam
al vrerilor adanci, prin tine ratacite,
spre-a evada din nepăsarea clipei,
Din cercul sângelui făcut scăpat,
te lupti s-ajungi la straja altor zori-
înger păstor al turnului din galaxii căzut:
ecou al câte sunt și-s încă ne-mplinite..!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu