ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII - DESPRE CUPRINS
*
Norul aluniu de fluturi e mintea ta,
plutind fantoşă în ireal, atinsă
de o
unică fluorescenţă nocturnă...
în
zbucium trece și de sine e împinsă
să-i
plângi câştigul frumuseţii târzii,
ca
unui Protagoras abia împlinit:
mercenarul de
sofisme… despre
cuprins... fără de cuprins...
*
Chiar şi sfârşitului, în clar, i-ai văzut
jocul pleoapei negre pe
iris...
și,
de-simţindu-i gândului, umbrele
adânci,
încerci iubirile din iubirea
unui
Nevăzut... În el, ai simţit
pulsul crescut cu sângerie
măsură…
*
Eşti un Gorgias, fără scrupule…
de
Socrate hulit, adevărul îl porţi
fără
sine, numai de teama preţuirii…
Statornic,
dar, de averi încă răpit
pe
traveea puterii care te-a atins,
te
plimbi, vestind halucinaţiile lumii...!
*
Capul în crisotil maculat ţi-e desgheocat
de
necunoaşterea vieţii din urmă,
iar
vindecarea de convingeri rebele
ţi-e
cu-vântul zefir şi... te înfricoşează Eol
când,
adiind, naşte din tine un sfânt:
munca
ta liberă, etern neplătită:
neînceput
şi cuprins - himerice se însumă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu