ZBORURI ÎN ABIS (I)
*
Din
înfloriri fecunde se-nroiesc balsamuri-
Narcozele
în cântec, ritmuri noi în cer…
Se mai
ucid în pântecul de lemn, plăcerile
ce
pier, în trecere lumini și resturi siderale,
în
flăcări, crinii miresmând la talpa casei tale …
*
Mai
zămisleşti pe ţărmuri arse pajişti de narcise
cu un alint de
adevăr al stelelor bacante,
în
sete de licori, sorbind cuvintele amare
din
rit, podoaba rugului de cuget în altare
la
sărbători de cer, spre- amurgu-n alergare…
*
De
asfinţitul tău, nici ele n-o să scape,
cât
s-or vedea de sus, de tine-s prea aproape
şi
–oriunde în asceză-ntors, căzut negării,
respiri
din aerul curat şi crud al primăverii,
pe
trecerea din recii zori ţii fierbinţeala zării…
*
Tu
stelei ce-o alergi cu bici de misogin, îi cânţi
să-şi reasculte-n zbor
sonata depărtării...
Că
n-au nici timp, nici loc de a se-nţelepţi,
cât
poți tu să nutrești, galacticile stele
cu
seva din sofisme-n lumănări roze-blue…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu