ANOTIMPUL MIRACULOASELOR
COMBUSTII
DESPRE NECUPRINS
Autor:
Gheorghe Apertroae de la Boroaia
*
Norul aluniu de fluturi e mintea ta,
plutind fantoşă în real, atinsă
de o
unică fluorescenţă nocturnă...
În zbucium galactic,
de sine e împinsă,
să-i plângi
câştigul frumuseţii târzii,
ca
unui Protagoras abia împlinit:
mercenarul de
sofisme…despre
Necuprins-
Neînceputul fără de cuprins...!
*
Chiar şi
sfârşitului, în clar, i-ai văzut
jocul pleoapei negre pe
iris...
și,
de-simţindu-i gândului, umbrele
adânci,
încerci iubirile-I în iubirea
unui
Nevăzut... În el, ai simţit
pulsul crescut cu sângerie
măsură…!
*
Eşti un
Gorgias, fără de scrupule…
De
Socrate hulit, adevărul îl porţi
fără
sine, numai de teama preţuirii…
statornic,
de averile-ți fără preț încă răpit
pe traveea
puterii care te-a atins,
te plimbi,
vestind halucinaţiile lumii...!
*
Capul maculat în crisotil ţi-e desgheocat
de
necunoaşterea vieţii din urmă,
iar
vindecarea de convingeri rebele
ţi-e
cu-vântul zefir şi... te înfricoşează
când,
adiind, naşte din tine un sfânt...
Munca ta
liberă, etern neplătită:
Neînceputul
în Necuprins te însumă !…
Sibiu, 03.12.1989
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu