FLOAREA DE SALCÂM
Autor:
Gheorghe Apetroae d.l.B.
*
Din
ramurile de salcâm
ce
ning lumini
pe
drumul ei, de vis,
o
floare ai desprins
şi
i-o oferi…!
Ea,
în părul răvăşit de vânt,
din
mers, şi-o prinde…!
Cu
privirea o petreci
la
cugetul primei iubiri…!
Balsamul
florii lila
o-nvăluie
şi-aprinde…!
*
Răpit
şi tu
de
valul ochilor senini,
pluteşti
pe mări de raze;
covor
de crise flori
i-aşterni
pe- adânc,
tot
soarele-n privire…!
Tresari
!!
În
ochii lazurii, zglobii
un
univers admiri,
iar
ea în floarea de salcâm,
o
lume de iubire…!
*
Din
cel mai lung fior
al
flăcării de-amor,
calea-i
întorci ş-i ceri
în
locul florii albe,
mâna
delicată …!
Şi-o
întinde vad,
spre
trupul ei copil, nevinovat
şi
adori ce doar visai:
cea
mai frumoasă fată…!
*
Prin
râul sărutărilor adânci,
pe
braţe-o treci,
o
înalţi uşor…;
de
gâtul tău se prinde…!
Cerul
o scaldă cu seninul
și o
poartă de cunună;
pe
faţa ei: -zăpezi de mai-,
o floare de salcâm,
curg
râu petale de surâs,
iar
buzele-nflorite de sărut
se-neacă
în furtună…!
*
De
atunci, se tot îmbracă
în
alb- lila salcâmii,
să
ningă-n primăveri
un
drum de amintiri,
de
vise încărcat…;
din
locul florii crise,
desprinsă
la-ntâlnire,
izvoare,
șiroind iubirea…,
să
curgă ne-ncetat!!!
Fălticeni,
1964
Poem din
ciclul "Cântarea luminii", cuprins în volumul " Depăşirea
trecerii",
Editura
" FIAT LUX ", Bucureşti, anul 2000.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu