LITERATURA, volumul „ FULGERÂND TĂCEREA”,ciclul

„TEMPLE  ÎN ZORI”, Gheorghe Apetroae Sibiu

DOR  DE  VEŞNICII

 

Azurul boraciu l-ai acoperit cu roze -

 ziua ta cu văl de sărutări parfumate,

iar în munţi, pe liniştea serilor,

în corul erelor ajuns, cu Chaterton

şi cu muzele lui ai învăţat

din flaut să cânţi, alături de izvoare,

cu multă iubire, lui Thetys ...!

... ardeai în inima ei, necuprinsu-i marin:

sângele neînceput din silicea recifului

era un alt cuvânt  sfinţit cu armonii:

sonanţele fericirii în game de cer auzite… .

 

Furtunile de atunci le-ai alungat,

destrămându-le: timp al tău - netimp

pe  albastra celestină pădure ;

iar Soarele, în travertin, l-ai dezbrăcat

uşor, ca pe un copil, visând de început,

cu privirea-i de corindon zâmbind,

l-ai învelit în linţoliul tău de... neguri…

 

Ai strâns în braţe mereu lazurul zării

dar şi mijlocul cerului  axiniu

din nopţile cu evantaie selene...

mereu în plutirea nisipului - stelelor

vibrezi sideral, arzând în recele adânc...,

uşurinţa în zbor ai luat-o, de atunci,

de la păsările cu aripi de flăcări…!

 

Tu, nicicând nu  ai  abătut  naiadele -

surorile tale, de la noile izvodiri:

pâraiele repezi, în jasp, sfen şi crisoberil,

le-ai condus în cântec printre stânci

le-ai slobozit fulgerate de cer

în dorul tău aprins de veşnicii - cu ele să cânţi

de atunci, melodii de pe portative de stele….