4. ÎȚI DESENEAZĂ IARNA PE GEAM
*
Din sufletul primilor fulgi
din căuşul Olarului,
ziditorul Multului în Demult,
precum Alcyona din Pleiade,
*
o banală monadă-n Orion,
din Licorn- constelația iernii
în eidos-ul divin:
o fiinţă, ca alta, în Totul-
Totul în tine, în răzvrătiri-...!
*
Soarele să-ți deseneze ființa
cu razele lui înghețate pe geam,
chipul celest de zăpadă-
fantasma luminii, împletită
cu clipa arborelui-…,
să-ți conjuge întoarcerea
razei- fiindul din desfiind,
din nemarginea marginei
celui mai sfânt cuvânt
al Marelui Logos-,
mai înainte de intrarea în Haos...!
*
Același, altul acum, când
naşterea e o întâlnire
absentă intre El- Neștiutul-
şi tu: - prezentul lui-
un neștiut în bine-cuvânt,
*
în oricând, cu loc în pretutindeni-…,
razele albastre îți desenează
pe geam, cu marea de fulgi
din norii de zăpadă cerul
și iarna- umbra ultimului vis-:
*
sărutul mineral al primilor fulgi
cel din curând și întotdeauna
cu balsamul marelui crin răsărit
din căuşul de gheață al Olarului...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu