III. ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
ÎȚI AMINTEȘTI ?
Ou sont neiges d'antan?
Francois Villon, Ballade
des dames du temps jadis.
Autor: Gheorghe Apetroae -
DB
*
Îţi
aminteşti? Era cumplită iarna
în munţii
din zăpezile cu - aşternere
în straturi
pe alei…!
De când
în lungile plimbări, de mâini,
pe-ascunse
străzi, prin nefeline seri,
două
inimi se înflăcărau
cu
privirea şi-ardeau cu foc celest,
deslănțuit,
în ale
dragostei văpăi...!
*
Și-ți
amintești, cum deseori
în parcul
nins, de brațul meu
cu
sfiiciune, prinsă,
ne
strecuram în serile de basm, târzii,
pe-aleile
pustii, întroienite?
Și cum
sub fulgii jucăuși
pe buzele
tale topiți
ne-nfioram
în sărutări adânci
și ne
îmbrățișam…?
*
Cum, la
havuzul nins, ajunși, îmbujorați,
priveam în
ochii tăi în lazuriu- aprinși,
cu irișii
zglobii, îmbălsămați, de crini,
tot cerul
înstelat,
galactic
necuprins de celestine stele-?
Și-n
lungi îmbrățișări te adoram-
zeiță a
zăpezii sufletului meu
și cât ne
fericeam, atunci…?
*
Și îți
mai amintești, că într-un inefabil vis,
tot
așteptam să vină primăvara?
Chiar ne
vedeam de multe ori
în parcul
de flori nins,
plimbându-ne
la braț
și parcă
nu credeai,
când pe -
nserat, lângă havuz, ajunși,
în ochii
tăi lazuri - aprinși
de irișii
zglobii,
îmbălsămaţi
de crini,
priveam
adânc și admiram cerul în ei -
un
necuprins -
galactic
roi de celestine stele-...!
*
Și cât te
fericeam
cu -
mbrăţişări prelungi,
te-nfioram
și-nflăcăram cu sărutări adânci
și-ți
presăram în părul alaniu
flori
albe, de cais…
Îți
amintești...?
*
De câtă –
nsufleţire - am dat atunci,
în iarna
marilor zăpezi, iubirii,
tăcerii
nesfârșite, locul i - am găsit...!
Și-n
depăşirea unui crez, care pătrea un vis,
noi ne-am
desprins ușor,
și am
plecat înzăpeziți
pe-aleea
despărțirii , spre-a ne-ngropa iubirea,
pe calea
turmelor de stele
găsindu-ne
alt mers…!
*
Un drum
adânc de ger pătruns în noi,
pe un
cuprins al tău și-al meu,
de
treceri reci pe lungile alei
care
ne-au nins,
cu timpul
scurs și-nzăpezit
în jocu-i
ludic și firesc
al clipelor
rămase-n noi, întroienite,
în loc de
flori și clipe fericite,
de
ne-nțeles, atunci și-acum,
al
paradisului pierdut.
de el,
mereu să-ne amintim...!
*
Fălticeni,
1963 (variantă)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu