sâmbătă, 29 iunie 2024

Literatura: HOESTIA; Mamei mele, Ilinca-Elena; Autor: Gheorghe Apetroae dlB.

 


                       

                        HOESTIA

                           Mamei, Ilinca-Elena

Autor: Gheorghe Apetroae dlB.

*

Îngerii, în cireșii și prunii înfloriți,

cu lumina ta mi-au glăsuit!

În braţele lui Charon, te poartă

pe vuietul brazilor de pe alee

cei, de mine, pentru tine sădiţi,

prin freamătul de graţie al stelelor,

luntrea spre Eden-

făgăduinţa pietrei înnegrite

din templul Cybelei...-!

 *

Destinul tău de rugă cristică

te-a înălţat sfântă biserică

cu multe turnuri, lângă drum,

pe pământul străbun,

chiar nu mult înainte

de scăpătarea-ţi în eternitate,

chiar mai înainte de nunta cu sfinţii

cei în credinţa ta încremeniţi,

spânzuraţi de catapeteasma trecerii !…

*

Să te bucur, îţi vestesc

că zeii zilei mele te doresc

şi că lipsirea ta-i apasă, Hoestie:

stâlp rezidit din semnele iertării

pe culmile vrerii,

prin ai tăi copii, înflorind,

într-o paternă logodnă cu zorii,

spre a te odihni lângă altar, 

altar de cer, la răsărit!

*

Să ştii că tot ce-n „Vale” ai lăsat

îţi stau bine, la locul lor,

aşa cum ţi le-ai rânduit

şi-o viaţă le-ai gândit…!

Din primăveri, poetic înflorind

din cripta de mormânt,

Tu vezi, și-acum, pe prunul

tot întroienit şi-miresmat

cu crengile-nflorite în fereastra ta

și candela aprinsă-ți în iatac...!

*

Mă vezi, de câte ori, întors

din lumea mea,

mă aplecam spre mâna ta

să ţi-o cuprind şi s-o sărut...,

iar tu mă-mbrățișai…

Acum, de dorul tău „De Vale”

prunul s-a uscat, în el,

sporindu-ţi slava rechemării,

spre a-ți odihni-n marchiza casei tale

albe anotimpuri...!

*

La tinereţea ta, Tu, Hoestia,

eu ţi-am rămas copil, 

în ochii ce-mi furau matern

surâsul cristalin,

la sânii tăi, când gânguream

şi când cântam în vis...!

Să-ți port purta mereu

doar chipul serafim al magului

sedus de sfinte melodii,

din nesfârşite raze…!

*

Acum,  revii cu cerul din mormânt

şi-mi ostoieşti durerile din Dor

cu braţele de- amintiri,

de sărbători, de-mbrăţişări,

cu un matern sărut, adulmecând

balsamul florilor de crini,

de lămâiţă şi magnolii

crescute-n jurul sânilor tăi albi

trandafirii...!

*

Cât seva primăverilor ce trec

cu liniște mai năbuiesc 

în templul vechilor grădini,

lumini, spre-a nu se ofili,

mă-ntrebi mereu, de-au înflorit

zambilele, narcișii, trandafirii...!

Și dacă iarba încă-ți crește

sufletul în prag?

Da...! Și acum, din stratul tău,

de zeci de ani, ca și atunci,

mai cresc și înfloresc narcișii...!  

*

Am revenit ca să cuvânt

la capul tău, de candelă păzit,

poemele pe care mi le-ai scris,

recunoştinţa mare-a vieţii,

mie dăruită...!

Lumina ta - cu fiecare an trecut-

un har al flăcării de stea-...!

Cu glasul tău adânc

mă strigi și-acum copil, în preajma ta

să-ti stau, alături să mă ştii...!

*

 Chemării tale-am să-i răspund oricând

și-oricum, cu fiecare sfântă clipă...!

 

Gheorghe Apetroae dlB., Boroaia- Suseni,15 mai 1999, la un an de la decesul mamei.

 


Literatura, " Eminescu espero", Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

Literatura: Iubești Sibiul! Gheorghe Apetroae dlB

 IUBEȘTI SIBIUL!

Gheorghe Apetroae d.l.B., Sibiu,
dr. în șt., dr. h. c., ing. expert tehnic în judiciar,
membru fondator și activ al ASTREI, eseist și poet
*
Iubești Sibiul - acesta vechi,
plin de cultură și de umbre,
cu buni rumâni - ziși „măiereni”,
lipsiți de drepturi și de nume,
ținuți la margine de burg,
peste Cibin, de sclavi la sași...!
Iubești orașul-acesta vechi…!
*
Iubești Sibiul - acesta vechi,
din care Basta- slug imperial,
ordonă oastei de la Turda
să-l prindă-n cortul din „Câmpie...”
și să-l ucidă pe Mihai- prințul român-,
întregitorul unui mare neam...!
Iubești orașul-acesta vechi…!
*
Iubești Sibiul - acesta vechi
cu Basta, Bucov, generalii,
cei care-au demolat cu tunul
lăcașurile sfinte, române, în Ardeal!
Răsplata a fost monumentul
înălțat pe-al Gușteriței Deal...!
Iubești orașul-acesta vechi…!
*
Iubești Sibiul - acesta vechi,
cu o Piață-n care nesupușii,
sorțiți la jug imperial,
legați în lanț, de ghilotină,
piereau pe rând, decapitați
într-un spectacol de palat...!
Iubești orașul-acesta vechi…!
*
Iubești Sibiul - acesta, vechi,
înobilat, curând, și prin statuia
lui Brukenthal- guvernator,
cel care-a pus zălog pe Horea,
un bol de galbeni, ca să-l prindă,
pe roată trupul să i-l frângă?!
Iubești orașul - acesta vechi!
*
Iubești Sibiul - acesta vechi,
de unde îl ruga Bărnuțiu
pe Sever, încă să mai lupte...,
cât moți, cu Iancul vin din munte,
Românii s-aibă același drept
cu sașii, ungurii, secuii...!
Iubești orașul-acesta vechi…!
*
Iubești Sibiul - acesta vechi
cu-ai săi bărbați, plini de lumină,
ce-n ASTRA și-au găsit imbold:
Unirea sfântă -a Nației Române,
prin limbă, muncă și cultură,
pe veci, în Marea Românie...!
Iubești orașul-acesta vechi!
*
Iubești Sibiul - acesta vechi
cu cei închiși din ”legiune”..,
iar că au fost prea ortodocși,
să-și piardă vatra-acoperișul..,
dar să-și primească totu-n schimb,
evangheliștii, hitleriștii...?!
Iubești orașul-acesta vechi...!
*
Iubești Sibiul - acesta vechi,
din care-au cam plecat germanii,
ca să-l roiască „talibanii”...??,
să n-ai curaj în burg să ieși??
- un rai sodomic și de hoți,
de banesmani și mafioți...!
Iubești orașul - acesta vechi!
*
Iubești Sibiul - acesta vechi,
cu străzi înguste în arcadă,
cu lămpi și gir... la promenadă,
cu oameni culți și indolenți
și patrioți sau plini de sine,
ce nu te-ar vrea în burg poet!
Iubești orașul - acesta vechi!!!

marți, 25 iunie 2024

  ÎȚI DESENEAZĂ VARA PE GEAM

Autor: Gheorghe Apetroae
*
Din sămânţa- lumină în lut,
din căuşul olarului,
ziditorul Multului de Demult,
ai răsărit și tu în iulie,
precum banala monadă,
din galaxia Lactee a verii,
precum Vega din Lyra,
din eidos-ul divin:
o fiinţă, ca alta, în Totul -
Totul în tine, mereu în răzvrătiri-...!
*
Soarele să-ți deseneze cu razele-i
ființa, pe geam,
chipul celest al lutului tău
în bobul mășcat de grâu-
fantasma luminii în spic-
şi clipa arborelui;
să-ți conjuge întoarcerea
razei fiind din desfiind,
din nemarginea marginei
celui mai scurt cuvânt
al Marelui Logos-, liber,
aștepțând intrarea în Haos...!
*
Același, altul acum, când
naşterea e o întâlnire
absentă intre El- Cel Neștiut-
şi tu: -prezentul lui-
de neștiut știut în bine-cuvânt
în oricând, cu loc în pretutindeni-,
razele albastre
îți desenează pe geam, vara-
umbra primului vis-:
din altă sămânță a cerului:
*
sărutul mineral al lutului
cel din întotdeauna
cu balsamul marelui crin
răsărit din căuşul olarului...!

Revista „Interferenţe”, nr. 6, septembrie, 1998

sâmbătă, 22 iunie 2024

LITERATURA: BALADA LOCULUI MATERN; autor: Gheorghe APETROAE dlB

 




BALADA LOCULUI MATERN

Reverberații - BOROAIA: „Patria - locul, lumina
şi vechimea neamului tău”- fereastra de dor
în spiritul solar al lazurei Bucovine-.
Autor:Gheorghe Apetroae dlB.
*
Priveliști, de braţele zorilor prinse
farmec copilăriei, izvoare de vise,
prin floarea fiinţei curg primenite
şi le asculţi:
Te aleargă gătite: - Stânişoara în soare,
la vârfuri înalte și stropite pe zare-;
-Moişa şi Suha, răsfrânte la poale-,
prin hora lor să treci, copil la Slătioare...!
*
Te strigă- prin susur pârâul de munte (p. Moişa),
de maluri prăbuşit în recele cristal,
la meandre adânci, umbrite de sălcii
cu pletele despletite de undele repezi-;
în freamăt arinii, cireşii şi mălinii,
pe coasta înverzită şi lunca de flori,
la verile în soare, te cheamă înapoi!
*
Pe drumul lung al lumii fiinţei tale
te caută: - casa între livezile de rai,
ce-i râd amiezii în povară-;
- izvorul rece din deal grăbit pe uluce
la florile mamei setoase, să-l piară...-!
Și plopii-brâu la izvor, piramidali, paterni,
şi brazii prinşi de cer, de strajă pe alei,
cu rătăciri în lut părinții, îndrăgostiţi de zări...!
*
Pe lira soarelui cântă, de-atunci, în tine
colorate, senine, la toți anii tăi,
inefabile lumi de fragede vremi…,
când păstoreai copil florile de crin
şi salutai din vad pădurile de brazi,
iar pe poteci adânci, repezite de stânci
spre însoritele poieni, te strecurai zburdalnic
prin pasul de joc al fraţilor tăi...!
*
De Stânişoara şi cerul Bucovinei
porţi sufletul, fiorul!
Boroaia- maternă: vis fericit
şi împlinit pe zare, cea mai iubită floare,
îţi înţelege dorul!
Să o revezi senin, azurul să i-l cânţi
şi-n veri să o admiri,
mireasa noilor culori îţi râde de copil!
..........................................................
La voi, rai vieţii tale, oricând vei reveni:
să frângi plaiul de cer şi să-ţi asculţi izvorul...izvorul…!!
Boroaia, Susenii Moișii, 1963

marți, 18 iunie 2024

Literatura: Floarea de salcâm; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 FLOAREA  DE  SALCÂM


FLOAREA DE SALCÂM
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Pe calea ei de dor și vis,
din ramurile de salcâm
ce ning pe zări lumini,
o floare ai desprins și i-o oferi…
Ea-n părul răvăşit de vânt,
din mers, ușor şi-o prinde!
Cu privirea o petreci
la cugetul primei iubiri…
Parfumul florii albe- lila
o-nvăluie şi-aprinde…!
*
Răpit şi tu de valul vis
al ochilor zglobii- senini,
pluteşti pe mări de raze;
covor- din văl aprins de flori-
pe-adâncul ei așterni,
și soarele: foc în privire…
Tresari ! În ochii lazurii,
tot universul îl admiri
iar ea în floarea de salcâm,
o lume de iubire…!
*
Încins de cel mai lung fior
al flăcării cu cugetul de- amor-,
calea-i întorci, să-i ceri
în locul florii albe - lila,
mâna ei mică, delicată …!
Și-o întinde drept și liber vad
spre trupul ei nevinovat,
să- adori, când doar visai
la floarea lila de salcâm:
cea mai frumoasă fată…!
*
Prin râul sărutărilor adânci,
pe braţe- o porți și-o treci,
o legini și o-nalţi uşor;
de gâtul tău se prinde…!
Cerul o scaldă cu seninul
și- o poartă de cunună;
pe faţa ei: -zăpezi de mai-,
curg râu- petale de surâs-,
iar buzele-nflorite în sărut,
le îneacă în furtună…!
*
Din Mai, se tot îmbracă
în alb- lila, de-atunci, salcâmii,
să ningă amintiri
un drum cu primăveri
de vise încărcat,
cu clipele de- atunci îmbălsămat…!
Din locul florii crise,
desprinsă la-ntâlnire,
izvoare, glăsuind iubirea,
să curgă ne-ncetat!!!
Fălticeni, 1964
Poem cuprins în ciclul "Cântarea luminii" şi publicat în volumul
" Depăşirea trecerii",Editura " FIAT LUX ", Bucureşti, anul 2000.