BALADA LOCULUI MATERN
Reverberații - BOROAIA: „Patria - locul, lumina
şi vechimea neamului tău”- fereastra de dor
în spiritul solar al lazurei Bucovine-.
*
Priveliști, de braţele zorilor prinse
farmec copilăriei, izvoare de vise,
prin floarea fiinţei curg primenite
şi le asculţi:
Te aleargă gătite: - Stânişoara în soare,
la vârfuri înalte și stropite pe zare-;
-Moişa şi Suha, răsfrânte la poale-,
prin hora lor să treci, copil la Slătioare...!
*
Te strigă- prin susur pârâul de munte (p. Moişa),
de maluri prăbuşit în recele cristal,
la meandre adânci, umbrite de sălcii
cu pletele despletite de undele repezi-;
în freamăt arinii, cireşii şi mălinii,
pe coasta înverzită şi lunca de flori,
la verile în soare, te cheamă înapoi!
*
Pe drumul lung al lumii fiinţei tale
te caută: - casa între livezile de rai,
ce-i râd amiezii în povară-;
- izvorul rece din deal grăbit pe uluce
la florile mamei setoase, să-l piară...-!
Și plopii-brâu la izvor, piramidali, paterni,
şi brazii prinşi de cer, de strajă pe alei,
cu rătăciri în lut părinții, îndrăgostiţi de zări...!
*
Pe lira soarelui cântă, de-atunci, în tine
colorate, senine, la toți anii tăi,
inefabile lumi de fragede vremi…,
când păstoreai copil florile de crin
şi salutai din vad pădurile de brazi,
iar pe poteci adânci, repezite de stânci
spre însoritele poieni, te strecurai zburdalnic
prin pasul de joc al fraţilor tăi...!
*
De Stânişoara şi cerul Bucovinei
porţi sufletul, fiorul!
Boroaia- maternă: vis fericit
şi împlinit pe zare, cea mai iubită floare,
îţi înţelege dorul!
Să o revezi senin, azurul să i-l cânţi
şi-n veri să o admiri,
mireasa noilor culori îţi râde de copil!
..........................................................
La voi, rai vieţii tale, oricând vei reveni:
să frângi plaiul de cer şi să-ţi asculţi izvorul...izvorul…!!
Boroaia, Susenii Moișii, 1963
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu